2 Evrei 2.8-18 Comentariu de Philippe Tapernoux

Credinciosii, luând parte la suferintele lui Hristos si fiind încurajati, atunci când îsi îndreapta privirile spre Isus în glorie.
Gloria actuala a lui Hristos în ceruri ne este descoperita pentru a produce bucurie inimilor si pentru a ne întari pe drumul credintei. Pentru a accentua adevarul cu privire la pozitia înalta în care Dumnezeu L-a asezat pe Omul ascultator, scriitorul epistolei citeaza din Psalmul 8 care ne descopera gloriile viitoare ale Fiului Omului, odinioara smerit si în suferinta, dar care va domina asupra întregului univers. “L-ai facut sa stapâneasca peste lucrarile mâinilor Tale; ai pus toate sub picioarele lui” Psalmul 8.6. Dreptul Sau la mostenirea întregului domeniu al creatiei a fost deja recunoscut în ceruri, dar mostenirea Sa glorioasa Îi va fi data într-o zi viitoare. Este ceea ce citim în versetele 7 si 8 din Evrei 2. Drepturile lui Hristos sunt înca nerecunoscute pe pamântul pe care în vremea absentei sale stapâneste un uzutpator, iar slujitorii care Îi sunt credinciosi Domnului sunt chemati sa ia parte la suferintele si la respingerea Sa. Totusi cei care umbla prin credinta, cunosc gândul lui Dumnezeu. Ei stiu ca Cel care este respins astazi pe pamânt este Domnul tuturor lucrurilor, este încununat cu glorie în cer si asteapta ca toate sa-I fie puse sub picioare. Era important pentru credinciosii iudei carora li se adresa epistola sa înteleaga acest adevar scump, pentru ca riscau sa se descurajeze din cauza suferintelor de pe cale.

E lumea desert, e pustiu,
Nu-i nimic de ales, de iubit;
N-avem de gând sa ramânem în ea,
Nici regret pentru ce n-am dorit.

A mers Însusi Domnul prin ea
Aratându-ne drumul cel bun,
Un drum sigur ca dragostea Sa
Fara spaime si griji ce rapun.