Botezul - Semnificatie

Am dori sa facem aceasta prezentare, sa spunem, desi termenul poate este mult prea pretentios, mai degraba o discutie intre credinciosi, cu privire la acest subiect, care este asa cum imi aduc aminte, un subiect pe care l-am dezbatut mai demult, el se facea cand eram eu mai mic cu ocazia botezului intr-o casa al unor copii, si atunci mai auzeam despre acest subiect cateva lucruri, fie cu exemple din Scriptura, fie cu prezentare mai larga,dar in ultima vreme botezul s-a facut, al copiilor, intr-un cerc mai restrans.

Pe vremea aia nu era nici sala de adunare, ne strangeam oricum prin case, eram mai putini, acum contextul nu mai este acelasi, si-atuncea datorita acestui motiv,pe o perioada lunga de timp n-a mai existat contextul necesar si cadrul pentru o discutie o prezentare cu privire la acest subiect, care este un subiect important, este un subiect al Scripturii. In acelasi timp asa cum probabil ne dam cu totii seama este un subiect delicat, pentru ca dintr-o data, atunci cand se vorbeste despre botez, gandurile noastre se indreapta spre faptul ca nu toti credinciosii inteleg in acelasi fel acest subiect,si- atuncea dintr-o data ideea despre botez, este ideea unei divergente, o diferenta de opinie,ceea ce sper ca vom putea sa constam cu totii in cea mai mare parte este un lucru fals, botezul este o convergenta de opinii intre oamenii credinciosi, cel putin intre fratii cu care suntem in partasie, botezul reprezinta o convergenta de opinii in cea mai mare parte a acestui subiect, iar aspectele de divergenta sunt numai intr-o chestiune de practica, dar din punct de vedere al intelesului lui lucrurile sunt perfect convergente. Va marturisesc doua imprejurari, vreau ca aceasta intalnire sa fie deschisa si din cauza asta la sfarsit poate  putem sa discutam cu intrebari,cu raspunsuri, poate intrebarile care apar pe parcursul discutiei noastre sa poata fi notate, ca la sfarsit sa poata fi adresate, vroiam sa va spun doua discutii pe care le-am avut cu frati care nu si-au botezat copii, ci opteaza pentru ai lasa sa fie botezati atunci cand vor ajunge sa  marturiseasca personal credinta, este intelegerea si optiunea dansilor, dar stateam de vorba cu ei, si unul din ei imi spunea dupa cateva minute de discutie, “Stai putin, ce e cu tine? Zic: Ce e cu mine?.. Pai nu te inrosesti la fata, nu te aprinzi ca o gogoasa?, zic: Nu, de ce?.. Nu mi s-a mai intamplat, pana acuma cand discut subiectul asta cu cineva care e de alta parere, ies scantei” . Se mira acel frate ca putem sa dezbatem acest subiect in aspectele comune ale lui, in aspectele de principiu ale lui, fara ca sa existe,sa zic asa, resentimente sau motive sa ascundem acest subiect. Iar celalalt frate cu care am vorbit chiar in aceasta toamna, imi spunea ca regreta foarte mult ca subiectul acesta nu mai este explicat si nu mai este dezbatut de teama sa nu se ajunga la aspecte divergente intre credinciosi; era vorba de situatia din Anglia, acolo unii credinciosi boteaza copii, alti credinciosi boteaza pe baza marturiei si ca sa nu apara senzatia aceasta de divergenta ca sa dam cel putin atmosferei o tenta de intelegere deplina, subiectul acesta n-a mai fost dezbatut. Este al doilea motiv pentru care si noi ne-am, nu pot sa zic, temut, dar ne-am codit asa sa prezentam aceste lucruri pentru ca ne-am gandit ca ar putea fi interprtate ca o tendinta de a da o invatatura care, in sfarsit, poate produce discutii si atunci, sa evitam discutiile.

Prezentarea din aceasta seara as dori sa fie structurata  in trei parti principale. Prima parte, asa cum am putea s-o numim, este ” Trunchiul comun “ adica acele afirmatii, acele lucruri referitoare la botez care sunt intelese identic, absolut identic, de credinciosi, de frati, indiferent daca ei opteaza pentru botezul pe baza marturiei sau botezul caselor. Vom vedea ca probabil acestia sunt termenii cei mai potriviti pentru a descrie cele doua modalitati practice de a boteza. Deci, prima parte este “Trunchiul comun” si datorita acestui motiv, toate lucrurile, toate exprimarile, toate versetele, toata prezentarea, de fapt, din aceasta prima parte, este luata dintr-o carte pe care a scris-o fratele nostru, Cristian Briem, si sigur ca dansul avand optiunea botezului pe baza marturiei, dar tocmai lucrul acesta arata foarte clar, cat de multe lucruri comune avem cu fratii din Germania, dar si cu cei din alte parti ale lumii, oriunde se boteaza pe baza marturiei. A doua parte, dupa o scurta pauza, va dezbate putin despre un lucru care este specific zonei noastre, sa zicem, din punct de vedere al felului in care am fost invatati, dar nu numai zonei noastre, ci si fratii din Franta, din Elvetia franceza si din alte tari, din America, din Anglia, unii dintre ei au inteles si practica botezul caselor. In aceasta privinta deci, a doua parte va trata acest subiect si anume, botezul caselor, daca este ceva scripturistic si cum trebuie sa fie priviti copii de credinciosi. Iar a treia parte va consta intr-o sesiune, sa zicem asa, de intrebari si raspunsuri,daca vor fi aceste intrebari si bineinteles daca vom mai avea energia  si puterea necesara pentru aceasta.

Subiectul acesta al botezului spuneam ca a fost dezbatut nu de azi, de ieri, a fost un subiect mai vechi. Probabil ca stim din istorie ca undeva la 1625, daca nu cumva gresesc, poate data este inexacta, dar oricum in perioada aceea,  au aparut asa numitii anabaptisti (ana baptizo=a boteza din nou) cei care au afirmat ca botezul in bisericile oficiale, catolica in speta, pentru ca ei acolo erau in teritoriul acela, nu este un botez valabil si pentru ca botezul sa fie valabil, el trebuie sa fie facut la maturitate. Dupa o perioada de timp, sigur, lucrurile au fost dezbatute intr-un fel si altul. In momentul in care Domnul a dat lumina cu totul deosebit, asa cum stim foarte bine in perioada istorica a Filadelfiei, fratii din Anglia, din Germania , din Franta, au avut de dezbatut si ei acest subiect, invatatura si lumina din partea lui Dumnezeu erau de-a dreptul covarsitoare, toate acele adevaruri despre pozitia celui credincios, despre rapirea credinciosilor, despre speranta adunarii, toate acele adevaruri, acele lucruri redescoperite dupa tata timp,de pe care s-a dat praful la o parte, toate acele lucruri spun in discutiile lor, spun, nu puteau sa evite subiectul botezului. In aceasta privinta au existat doi frati importanti, cu o lumina deosebita din partea lui Dumnezeu, care au fost, unul de o parere, celalalt de alta parere, in ce priveste practica botezului.  Fratele  Kelly spunea ca persoanele trebuie sa fie botezate pe baza marturiei personale, fratele Darby, spunea ca pot fi botezate casele, si ca botezul caselor este este o invatatura, un concept al Scripturii. Nici unul,nici altul nu au facut din aceasta diferenta o problema; nici unii, nici altii dintre fratii care au optat pentru o maniera sau alta de a boteza, nu au vazut ca ar fi o problema, ci au inteles ca lucrul acesta nu trebuie sub nici o foma sa desparta pe copii lui Dumnezeu ci ca trebuie sa existe ingaduinta in aceasta privinta si lucrurile au continuat asa si continua asa prin harul lui Dumnezeu pana astazi. Deci daca discutam pe acest subiect, nu este pentru a spune ca cineva face bine sau ca cineva greseste, ci doar pentru a vedea argumentele Scripturii, dupa care, sigur, fiecare are libertatea ca sa procedeze in aceasta chestiune practica asa cum Dumnezeu ii lumineaza constiinta. O sa spuneti atunci de ce exista si partea a doua a prezentarii, si anume “Botezul caselor”, nu cumva este o tendinta de a-i convinge pe frati ca totusi copii trebuie botezati cand sunt mici? Nu am pus-o ca tendinta de a convinge pe cineva, dar am pus subiectul “Botezul caselor” in partea a doua a acestei prezentari, pentru ca e limpede ca este o chestiune care nu iese in evidenta singura, sa zicem asa, la prima vedere din Scriptura, este unul din acele subiecte mai greu de inteles, mai ales la o privire sperficiala. Prima data cand citesti in Scriptura,ti-e clar: crede, se boteaza si va fi mantuit,nu? Si succesiunea aceasta pare atat de evidenta incat nu mai ai altceva de spus. Vom vedea ca lucrurile sunt un pic mai complicate, chiar cu acest verset atat de bine cunoscut; nu e chiar asa de simplu. Prima data cand citesti din Scriptura, vei avea tendinta sa spui, Sabatul e ziua de odihna, dupa aia citesti mai cu atentie si vezi ca nu mai e asa in crestinism; va fi asa in Mileniu, dar asta-i alta discutie, un alt subiect, si-atunci spun, botezul caselor nu este o chestiune atat de evidenta, ea insa este larg argumentata in Scriptura,larg prezentata in Scriptura, este, asa cum spuneam, un concept al Scripturii, si datorita acestui motiv necesita o prezentare poate mai amanuntita, dar vroiam sa incepem cu aceasta parte comuna si sa o intelegem daca putem in toate detaliile ei, sigur, ca sunt lucruri putin mai dificile, dar din cauza asta le-am si prezentat grafic, si la un moment dat vor aparea si niste scheme, niste imagini sa putem sa vedem cu totii.

“Pocaiti-va , spune Fapte 2:38, si fiecare dintre voi sa fie botezat in Numele Domnului Isus Hristos spre iertarea pacatelor voastre” . daca citesc superficial acest verset voi ajunge la concluzia ca iertarea pacatelor se capata prin pocainta si prin botez. Asa scrie aici. Nu apare nicaieri credinta, ori noi stim din Scriptura ca iertarea pacatelor se capata prin credinta, nu spune asa la Efeseni, “Prin Har ati fost mantuiti, prin credinta..”?  Si aici in loc de Har si credinta se vorbeste despre pocainta si despre botez.. e o combinatie curioasa. Iertarea pacatelor se capata prin botez? Unii frati or sa spuna, nu, Scriptura spune, da.. cine are dreptate? Despre care iertare a pacatelor este vorba? Nu am vrut sa intru in detaliu cu privire la acest verset, o vom face pe parcurs, dar vroiam doar sa arat, o privire superficiala asupra Scripturii poate duce foarte repede la concluzii false. Subiectele principale sau ideile principale din capitolele mari din aceasta parte comuna, din acest “Trunchi comun” , sa zicem, sunt urmatoarele, sa vedem mai intai cateva exemple de botez pe paginile Scripturii si din aceste exemple vom putea sa intelegem cateva ganduri de principiu cu privire la botez, sigur, nu e vorba de botezul crestin, e vorba de diferite botezuri prezentate in Scriptura si apoi sa vedem ce anume se potriveste pentru botezul crestin. Apoi sa putem sa intelegem si sa privim mai in amanunt cele trei sfere di Efeseni 4, probabil ca cei mai multi dintre noi sunt familiari cu textul acela. O intrebare cu privire la validitatea botezului facut in diferite situatii, in diferite imprejurari, in diferite contexte, de diferite persoane,este sau nu este valabil? Alte versete care fac referire al botez inseamna o discutie cu privire la versete care sunt mai complicate, mai dificile, unele dintre ele sunt subiecte perpetue de intrebari in seziunile de intrebari si raspunsuri, parca nu este seziune de intrebari si raspunsuri fara versetul di Petru, cum a predicat Domnul duhurilor din inchisoare si asa mai departe; unele din aceste versete,deci, cu privire la botez sa le privim mai in deaproape. Apoi o discutie cu privire la faptul ca botezul nu este o responsabilitate a unei biserici, nu este o responsabilitate a adunarii, ci este o chestiune intre cel care boteaza si intre cel botezat si in ultimul rand, exprimarea care se foloseste la botez.

Intai sa vedem care ar fi semnificatia acestui cuvant. Din aceste versete pe care le voi citi: “Si Isus indata dupa ce a fost botezat a iesit afara din apa” si apoi in Fapte 8: “Si au coborat amandoi la apa, atat Filip cat si famenul si la botezat, iar cand a iesit din apa, Duhul Domnului l-a rapit pe Filip” ..din aceste exprimari rezulta limpede ca este vorba de intrarea in apa si de iesirea din apa. Este sensul principal al cuvantului “baptizo” care inseamna a scufunda. E undeva ruda cu “batiscaf”, noua ne suna destul de aproape din greaca, a scufunda. Sigur ca sensul poate fi de a uda, de a stropi, aici, lingvistii elenisti, cei care stiu greaca, nu zic elenistii, au puncte de vedere, dar ceea ce este cert, este ca sensul cuvantului botez este de scufundare in apa.

Si-acum sa privim, spuneam, exemplul cel mai cunoscut, botezul lui Ioan. Toti cand ne gandim la botez, nu putem sa nu ne gandim la Ioan Botezatorul. Acest botez al lui Ioan este sumarizat de Apostolul Pavel in Fapte 19:4 in felul acesta si Pavel a spus “Ioan in adevar a botezat cu un botez al pocaintei, spunand poporului sa creada in Cel care avea venea dupa el, adica in Isus. Lucrul acesta arata cum vedea Apostolul Pave botezul lui Ioan Botezatorul, Apostlul Pavel , pe care cu toti il cunoastem cu o capacitate de sinteza si cu o lumina in caile lui Dumnezeu; cred ca nici unul dintre noi nu poate sa contexte cuvantul acesta. Unice. Nimeni pana la el si nici dupa el nu a mai avut lumina in Scriptura in caile lui Dumnezeu , pe care a avut-o Apostolul Pavel, asta cred ca este un lucru limpede pentru noi. Si el sumarizand, spune ca era un botez al pocaintei, un lucru important, si ca era un botez pentru Cel ce avea sa vina, adica pentru cineva din viitor. Era un botez pentru o persoana, dar pentru o persoana ce avea sa vina. Despre acest botez vorbeste si Domnul Isus in Luca 7:29-35 si as dori sa citim impreuna: “ Si tot poporul care a auzit si vamesii  au dat dreptate lui Dumnezeu fiind botezati cu botezul lui Ioan, dar Fariseii si Invatatorii Legii au respins pentru ei insisi, hotararea lui Dumnezeu, nefiind botezati de el. Deci cu cine ii voi asemana pe oamenii acestei generatii si cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemena unor copii stand in piata si strigand unii catre altii si spunand: “ v-am cantat din fluier si n-ati jucat, v-am cantat de jale si m-ati plans, pentru ca a venit Ioan Botezatorul nici mancand paine, nici band vin, si voi spuneti, are demon. A venit Fiul Omului mancand si band si voi spuneti, iata un om mancacios si bautor de vin, prieten al vemesilor si al pacatosilor” si intelepciune a fost indreptatita de toti copii ei..Sigur e un text putin mai lung dar,putem sa intelegem din el ca Domnul Isus imparte natiunea iudaica din vremea respectiva in doua categorii, cei care au dat dreptate lui Dumnezeu, si cei care nu au dat dreptate lui Dumnezeu.. Un lucru important, unii au spus, “ Da, suntem pacatosi si meritam moartea” . Lucrul acesta este reluat de Apostolul Pavel, sigur sub o alta forma, in Romani cap. 3 unde el descrie foarte clar si fara putinta de tagada vinovatia iudeului, pentru ca a avut oracolul lui Dumnezeu si totusi s-a comportat cu totul impotriva cuvintelor lui Dumnezeu.Cum spune Isaia, Domnul a plantat o vie, se astepta sa dea struguri buni, si-a dat struguri salbatici. Si-aicea o parte din popor, o parte din poporul lui Dumnezeu, spunea “Da, Dumnezeu are dreptate in aceasta privinta” cealalta parte spunea “Nu, nu pentru ca noi dam zeciuala din izma, din marar, nu,nu nu e chiar asa, Ioan nu are dreptate”. De fapt in spatele cuvintelor lui Ioan statea adevarul lui Dumnezeu, iar Domnul Isus nu spune ca nu au dat dreptate lui Ioan, Domnul Isus spune ca fariseii nu au dat dreptate lui Dumnezeu. Cei care au primit insa botezul lui Ioan Botezatorul, s-au pocait de starea in care se gaseau, si reprezentau o categorie aparte a acestei natiuni. Intelepciunea a fost indreptatita de toti copii ei,lucrurile spuse de Dumnezeu erau asa, iar cei care au putut sa inteleaga aceste lucruri s-au comportat ca atare. Acum intrebarea ar fi, “Toti cei care au primit botezul lui Ioan, botezul pocaintei, erau credinciosi in sensul profund al cuvantului? Si niste farisei au venit sa se boteze la Ioan, si Ioan le-a spus “Ce credeti  ca daca primiti botezul veti scapa de maini viitoare? Va imaginati cumva asa ceva? Dumnezeu din pietrele acestea poate face copii ai lui Avraam..” si stim discutia aceea. Dar in momentul in care cineva primea botezul lui Ioan, spun potrivit cu cuvintele acestea, el se asocia cu o ramasita credincioasa, care era separata de restul natiunii, de restul natiunii in ansamblu;natiunea nu dadea dreptate lui Dumnezeu, cei care primisera botezul lui Ioan, se asociau cu aceasta ramasita credincioasa. Sigur ca in chestiunea aceasta a botezului lui Ioan, nu se vorbeste nimic despre nasterea din nou; nici nu are cum sa se vorbeasca despre nasterea din nou in contextul botezului lui Ioan pentru ca, iudeii la vremea aceea nu puteau sa stie ei ce este cu nasterea din nou, sa descrie lucrul acesta. Despre acest botez al lui Ioan, citim in ceea ce Il priveste pe Domnul Isus, in felul urmator, in Matei 3 si in Luca 12 “Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca sa fie botezat de el. Dar Ioan Il oprea spunand: “Eu am nevoie sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si Isus raspanzand i-a zis: “Lasa acum, pentru ca asa se cuvine sa implinim toata dreptatea”. Iar in Luca 12:50 Domnul spune “Dar am un botez cu care sa ma botez, si cat de mult astept sa se implineasca!” Si sigur aici apare intrebarea pe care cu totii la un moment dat ne-am pus-o sau ar trebui sa ne-o punem “ Cum s-a putut intampla ca Domnul Isus sa se boteze cu botezul pocaintei?”  El nu numai ca n-a facut pacat, nu numai ca nu s-a gasit pacat la EL, dar nu era pacat in EL. Si-atunci pentru ce sa se pocaiasca? Cum sa primeasca Domnul Isus, botezul lui Ioan Botezatorul? O intrebare atat de evidenta si atat de simpla pe care si-a pus-o  insasi Ioan Botezatorul. “ Tu vii la mine ca sa fii botezat pentru ce?”. Realitatea era ca Domnul Isus prin acest botez lua o pozitie alaturi de ramasita credincioasa a poporului Sau. Este exact ceea ce spuneam, Domnul Isus, prin botez, lua pe pamant o anumita pozitie, si anume pozitia de credincios israelit in tara fagaduita,in tara fagaduintei, asociat cu ramasita care dadea dreptate lui Dumnezeu. Bine, dar El este Dumnezeu binecuvantat in veci, asa este, numai ca a venit ca om in mijlocul poporului Sau, si era potrivit, era drept sa se asocieze cu aceasta ramasita. De ce?  Cunoastem cu totii versetul din Evrei “ El S-a facut partas sangelui si carnii” pentru ca a luat cauza noastra, pentru ca trebuia sa izbaveasca aceasta ramasita. Altfel de ce vorbeste Domnul Isus despre moartea Lui ca despre un botez? De ce asociaza moartea Lui cu un botez, asa cum spune in Luca 12 “Am un botez cu care sa Ma botez si cat de mult astept sa se implineasca!”.  Ce legatura este intre botez si moartea Lui? Sigur legatura este mare, dar aici sensul direct este acesta, odata ce S-a asociat cu ramasita credincioasa, a luat pozitia lor si consecintele starii in care se gaseau,iar consecintele starii celor care se pocaiau erau ca meritau moartea. Ei recunosteau ca meritau moartea. Si ? Dumnezeu ii ierta pur si simplu, nu, Dumnezeu nu ii ierta pur si simplu. Ei recunosteau ca meritau moartea, Domnul se asociaza cu ei si ia El moartea care li se cuvenea lor, iar asta este valabil pentru noi credinciosii, o stim foarte bine. Sensul insa apare clar, Domnul Isus se boteaza si este drept sa faca lucrul acesta, nu pentru ca era vorba de vreo pocainta, ci pentru ca El se asociaza cu aceasta ramasita credincioasa. As adauga in aceasta privinta faptul ca daca citim cu luare aminte in ispitirea Domnului Isus, atunci cand satana are sa Ii faca  cateva propuneri, trei din ele le avem descrise, pentru ca stim ca au fost mai multe,L-a ispitit in mai multe feluri,dar in toate acele trei care sunt descrise pe paginile Scripturii apre un lucru curios pentru cineva care cunoaste Scriptura sau care poate sa inteleaga o referire din Scriptura, si anume faptul ca Domnul Isus citeaza numai din Deuteronom. Toate raspunsurile pe care Domnul Isus le da din Scriptura atunci cand este ispitit de satana, sunt numai si numai din cartea Deuteronom. Si lucrul acesta poate sa para curios pentru ca la un moment dat satana Ii spune “Arunca-Te, ca este scris ca ingerii Te vor pazi ca sa nu-Ti lovesti piciorul de vreo piatra” iar imediat in acelasi verset mai departe,scrie “Vei calca peste pui de lei si peste naparci” si-acum era naparca langa El, si putea sa-i citeze imediat versetul acesta “Am sa calc peste tine,satano!” , sigur ca n-a facut-o; n-a facut-o pentru ca nu cita la intamplare si nu avea o dezbatere cu satana, nici nu avea nevoie sa faca asa ceva, ci El luase aceasta pozitie de israelit credincios. Cand are loc ispitirea, nu imediat dupa botez?  Si exact potrivit cu aceasta pozitie de israelit credincios in tara, El citeaza din acea carte care era norma pentru un israelit credincios in tara fagaduita, cartea Deuteronom. Numai de-acolo citeaza. De ce? Pentru ca  S-a asociat cu ramasita. A luat pe pamant o astfel de pozitie. Pana la botezul Lui, El nu era oficial pe pamant asociat cu ramasita credincioasa. Ca botezul este o schimbare de pozitie pe pamant apare destul de limpede in cateva descrieri ale Scripturii, in cateva imprejurari din Scriptura, care sunt prezentate in Noul Testament, toate in legatura cu un botez sau cu botezul. Cunoastem toti ca despre Noe se vorbeste in 1 Petru, ceva ca o aluzie la botez,trecerea lui prin apele potopului; cunoastem toti ca in ceea ce priveste trecerea Marii Rosii in 1Corinteni 10 se vorbeste ca despre un botez., iar in Fapte 2 am vazut foarte clar ca este vorba de indemnul la a fi botezati, care il da Petru iudeilor care se pocaiau. Ce este comun in toate acestea? Asa cum spuneam, schimbarea de pozitie. Noe trece peste un pamant peste care trebuia sa vina judecata lui Dumnezeu, pe un teritoriu nou, peste care judecata lui Dumnezeu deja trecuse. Asa s-a intamplat si cu poporul Israel, ei trec din Egiptul care este lumea si care se afla sub judecata lui Dumnezeu pe un teritoriu nou, lasand in urma tot ce a insemnat judecata si ingerul nimicitor, iar iudeii care se pocaiau, se salvau, sa zicem asa, sau se mantuiau, cum era traducerea veche, din mijlocul acelui neam ticalos, peste care avea sa vina judecata. Unde treceau ei?  Treceau intr-un teritoriu nou,iar acest teritoriu nou era crestinismul, adica recunoasterea faptului ca Domnul Isus este Mesia cel trimis, este inviat, nu I-au furat ucenicii trupul  si ca nu se afla ca un impostor pedepsit de Dumnezeu si smerit, cum am crezut noi, Isaia 53, “Noi credeam ca El este lovit de Dumnezeu si smerit, dar El era lovit pentru pacatele  noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre.. I-a placut Domnului ca sa Il zdrobeasca prin suferinta,dar dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat va vedea o samanta de urmasi, lucrarea Domnului va propasi in mainele Lui si Dumnezeu Ii va spune este putin sa fii doar Rascumparatorul semintiilor lui Israel, Psalmul 110: “ Sezi  la drapta Mea pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut al picioarelor Tale”. Aceasta recunoastere a faptului ca Domnul Isus este in glorie, era un lucru pe care trebuia sa il faca iudeii, si o faceau in momentul in care se botezau si treceau de partea lui Hristos. As remarca faptul ca aceste doua chestiuni, sunt, sa zicem asa, momentele fundamentale, in care iudeii n-au recunoscut marturia data despre Domnul Isus. O data ei au acceptat minciuna ca El n-a inviat,ci I S-a furat trupul,si in al doilea rand, nu au primit marturia ca El este acum Omul din glorie, si pe cel care a dat aceasta marturie, l-au omorat cu pietre,adica pe martirul, Stefan. Deci, botezul este o schimbare de pozitie pe pamant.

Un alt aspect important este ca botezul este intotdeauna spre ceva; si aicea sigur ca apare o chestiune pe care am discutat-o si astazi cu fratii la intalnirea pe care am avut-o dimineata; cum e cuvantul asta, “spre, pentru, intru,in”.. pare destul de greu de redat. Am ajuns destul de usor la concluzia ca cel mai bine este” intru” sa il traduci. Este un cuvant din limba greaca destul de dificil; destul  de dificil pentru ca nu are un corespondent direct in limbile noastre cunoscute si pentru ca poate sa aiba mai multe sensuri in functie de context. Cand spunem, de exemplu,“Stransi impreuna pentru Numele Domnului Isus “, Matei 18:20, acolo nu scrie “Stransi impreuna in Numele Domnului Isus”, pentru ca, in Numele Domnului facem tot ceea ce facem in tot timpul vietii noastre.Asta este o chestiune clara, asta e viata normala a celui credincios, dar nu totdeauna suntem stransi pentru Numele Domnului Isus, adica avand ca singur scop Numele Lui. Astea sunt momente speciale ale strangerii adunarii si le stim foarte bine, frangerea painii, strangerea pentru rugaciune si strangerea profetica. Acuma noi nu suntem stransi in felul acesta; acuma am venit pentru a ne preocupa de un subiect pe care il cunosteam mai dinainte; puteam foarte bine sa fim undeva la unul dintre frati acasa, nu incapeam, si-atunci am ales o alta sala mai mare in care incapem. Atat. Dar acel “Stransi impreuna pentru Numele Dumnului Isus” este mult mai mult decat atat. Acolo nu se stie cine va vorbi, acolo nu se stie care va fi subiectul, acolo, asa cum spune 1 Corinteni 14, unul are o cantare, altul are o invatatura, e alt context, e altceva. Pentru Numele Domnului Isus, indreptati spre acest Nume. Ei bine, despre botez, se vorbeste cu acelasi termen “pentru”  botezul intotdeauna pentru ceva. “Pentru ce ati fost botezati?  Ei au spus “pentru botezul lui Ioan” , toti au fost botezati pentru Moise, in nor si-n mare. Asta sigur ca ne atrage atentia asupra unui lucru si anume a faptului ca cei botezati sau botezul este exprimarea unei nazuinte, a unui lucru inca viitor. Cand spunea Ioan “Pocaiti-va, ca sa vi se ierte pacatele”? inainte sau dupa moartea Domnul Isus? Asta stim toti, inainte de moartea Domnului Isus.  Se botezau; aveau pacatele iertate? Nu, in nici un caz. Erau inca in perioada aceea in care sangele de taur si tap nu putea sa ierte pacatele si Apostolul Pavel o spune foarte limpede. Atunci pentru ce se botezau? Pentru Cel care avea sa vina, asa cum spuneam. Pentru ceea ce urma sa se intample, si anume jertfa Domnului Isus pentru iertarea pacatelor. Ei nu o aveau inca, nu se boteazau pentru ca aveau pacatele iertate, ci se botezau pentru ca urmau sa aiba pacatele iertatesi credeau aaceasta marturie a lui Dumnezeu cu privire la starea lor. Botezul este un botez al pocaintei. Pe de alta partein momentul in care Moise vesteste tara fagaduita, el se afla inca cu tot poporul in Egipt; Canaanul este o chestiune viitoare. Ei sunt botezati pentru Moise. Ca sa ce? Ca sa ajunga in Canaan. Ei nu sunt botezati pentru Moise doar ca sa iasa din Egipt, ei nu sunt botezati pentru Moise ca sa piara in pustie,cum au spus mai tarziu ei; sunt botezati pentru Moise in vedere a ceea ce urmeaza sa vina, si anume a Canaanului. Deci botezul este prezentat intotdeauna ca fiind un act spre ceva ce persoana inca nu poseda. Acuma sigur ca probabil multi dintre noi o sa spunem ca daca lucrurile stau asa “Multumim, putem sa incheiem prezentarea.” Atunci e clar, unul care nu are pacatele iertate si se boteaza,se boteaza ca sa aiba pacatele iertate, botezam copii.. Cum poate sa scrie un frate care alta optiune, cum poate sa scrie asa ceva? El poate sa scrie asa ceva pentru ca este in Scriptura, pentru ca este un adevar al Scripturii si pentru ca spre marea uimire a multora, lucrurile acestea nu contravin cu niciuna dintre cele doua feluri de a practica botezul. Amintesc ceea ce am spus la inceput. Toate aceste chestiuni sunt exprimate de un frate care opteaza pentru botezul pe baza marturiei, dar acestea sunt adevarurile Scripturii si suntem abia la inceputul acelor lucruri comune pe care le intelegem in acelasi fel cu privire la semnificatia botezului. Exista un lucru interesant, pe de alta parte, si anume faptul ca intre botez  si ucenicie exista frecvent o legatura; intre a fi botezat si a fi ucenic. As dori sa citesc aceste versete:”Fariseii au auzit ca Isus face si boteaza mai multi ucenici decat Ioan desi Isus nu boteza EL Insusi, ci ucenicii Sai.” Si apoi versetul pe care l-am mai vazut “Si au fost toti botezati pentru Moise in nor si-n mare.” am facut referire la acest  1Corinteni 10. E un alt exemplu de botez; botezul din Ioan 4. Cum adica Isus face si boteaza mai multi ucenici decat Ioan, dar nu boteza Isus ci ucenicii Lui.. ? E o intrebare interesanta, pare greu de inteles. Adica Domnul Isus boteza? Nu era suficient botezul lui Ioan? Era o concurenta intre Domnul Isus si Ioan? Unora asa li s-a parut. “Uite boteza si Ioan, acuma vine si boteaza si Isus..” Dar Domnul Isus doar nu boteza El, ii lasa pe ucenici sa boteze. Ce insemna botezul acesta? Botezul acesta insemna nimic altceva decat asocierea cu Hristosul Mesia care era atunci pe pamant in Israel. Treceau de partea Lui. Luau pozitie pentru EL. Toti cei care au luat aceasta pozitie, fiind botezati cu unul dintre cele doua botezuri, ale lui Ioan si acesta din Ioan 4. Toti acestia erau credinciosi nascuti din nou?  Noi nu stim despre lucru acesta; nici Scriptura nu spune daca este asa sau nu. Ceea ce stim, stim ca unii din ucenicii Domnului Isus, daca erau ucenici ai Lui e clar ca erau botezati, asa cum spune versetul, unii din ucenicii Lui la un moment dat nu au mai mers cu EL. Nu au mai avut energia credintei, au spus ”Vorbirea aceasta este prea de tot, omul acesta sa ne dea sa mancam trupul Lui si sangele Lui?” Si la un moment dat Domnul Isus le spune in contextul acela si celorlalti “Voi nu vreti sa va duceti?” Petru spune: “Doamne, Tu ai cuvintele Vietii Vesnice, la cine sa ne ducem?” Ucenicia nu este pusa in legatura nici cu nasterea din nou, nici cu credinta ci cu o pozitie exterioara pe care cineva o are pe pamant. Asta e limpede. Iar cel ce se boteaza, devine ucenic al celui pentru care se boteaza. Au fost toti botezati in mare pentru Moise. Asa este. Iar  poporul acesta a ramas asa.. Poporul acesta a ramas asa, botezat in mare pentru Moise! Toti care au venit mai tarziu dupa ei, purtau acelasi caracter, ucenici ai lui Moise. Ei spun direct orbului pe care Il vindeca Domnului Isus: “Tu esti ucenicul Lui?” Adica te dai dupa invatatura Lui.. Treaba ta, te priveste, noi suntem ucenicii lui Moise. Stii cine e Moise? Ca noi omul asta nu stim cine e.. Orbul le zice “Exact asta nu pricep eu, cum El mi-a deschis ochii, si voi care ziceti ca il primiti pe Moise,sunteti ucenicii lui Moise, nu stiti despre cine e vorba? S-a mai auzit cineva vreodata sa faca cineva o astfel de minune? Sigur ca el stia foarte bine la ce face referire. El stia bine unde bate cand ii intreba asta, nu cumva e profetul despre care a scris Moise? Nu cumva e Mesia despre care a spus Moise? Ce fel de ucenici ai lui Moise sunteti daca vine o persoana cu astfel de caracteristici si voi nici macar nu stiti cine e? Dar ei erau ucenicii lui Moise.. Cel care este botezat, cum spuneam,devine ucenic al celui pentru care se boteaza; de asta se spune “ucenici lui Ioan”, “ucenicii lui Moise”. Toti ucenicii aveau nasterea din nou? Toti cei care au fost botezati si prin botez au devenit ucenici, aveau nasterea din nou? E o intrebare buna. Este obligatoriu ca cel care se boteaza sa aiba nasterea din nou? Si alta intrebare:  Daca cineva care se boteaza nu are nasterea din nou, e valabil botezul lui? sau prin simplu fapt ca el nu e nascut din nou, botezul isi pierde valabilitatea? Iata doua exemple, primul este Iuda. Acuma, eu nu stiu daca Iuda  a fost vreodata botezat si asta este o alta parte a discutiei. Cand a fost botezat Petru? Pai cu botezul lui Ioan Botezatorul, unde scrie asta? Dar Ioan cand a fost botezat? Cand au fost botezati ucenicii? Cine i-a botezat pe ucenici? Pentru ca in Scriptura citim ca ei au botezat pe altii. E o intrebare buna dar o las pentru mai tarziu. Iuda insa era numarat printre ucenici, dar n-avea nasterea din nou. Acuma intrebarea e simpla, daca el nu era nascut din nou, era ucenic al Domnului Isus?  Ce inseamna cuvantul ucenic? Pentru ca Domnul Isus o spune EL Insusi, si o spune clar, “Daca doreste sa fie cineva ucenicul Meu, sa-si ia crucea, in fiecare zi, sa vina dupa Mine, sa lase cutare,cutare, ca cine iubeste mai mult pe tata, mama, frati, decat pe Mine, nu este vrednic de Mine..” si uite cum e un ucenic! Deci Iuda, e clar ca nu era ucenic. Da? Chiar asa? Nu! Iuda era ucenic ca pozitie, dar nu  era ucenic in sensul moral al acestui cuvant, e cu totul altceva. Pozitia si responsabilitatea si privilegiile lui erau de ucenic, si era ucenic, era intr-atat de ucenic incat Petru spune “era numarat printre noi”. Era ucenic dar nu avea nici o legatura cu ceea ce ar fi trebuit sa fie un ucenic dupa gandul Domnului; si-aici trebuie sa facem o diferentiere foarte clara, care probabil ca stim cu totii e foarte importanta si in alte ascpecte, intre pozitie si trairea potrivita acestei pozitii. Iuda era un ucenic al Domnului Isus, desi nu avea nasterea din nou. Un alt exemplu este cel pe care il citim in Fapte 8, cuvinte pe care tot Petru le spune catre Simon, vrajitorul, vom reveni putin la cazul lui, “Tu n-ai nici parte, nici sort in lucrul acesta pentru ca inima ta nu este dreapta inaintea lui Dumnezeu, pocaieste-te deci de aceasta rautate a ta si cere Domnului daca in adevar ti se poateierta gandul inimii tale, pentru ca te vad ca esti in fierea amaraciunii si in legatura nedreptatii” si Simon raspunzand a spus: “Rugati-va voi Domnului pentru mine, astfel incat nimic sa nu vina peste mine din cele ce ati vorbit.” Interesanta discutie, interesant dialog, din mai multe puncte de vedere. Sigur ca daca il privim asa superficial vom intelege ca Petru ii spune “Tu nu esti defapt credincios, nu stiu ce se intampla cu tine si s-ar putea s-o patesti” si el spune “Vai ce frica imi este, nici nu indraznesc sa vorbesc eu inaintea lui Dumnezeu, voi ziceti ca nici nu sunt credincios, poate daca va rugati voi, se rezolva”.. cam asa suna la prima vedere, dar detaliile sunt mult mai profunde si mult mai importante. El se botezase, marturisise ca a crezut si el “Chiar si Simon a crezut” asta este lucru pe care il citim putin mai devreme in Fapte 8. A crezut. A crezut sau n-a crezut? El a marturisit ca a crezut. Ce-o fi crezut Simon, nu stiu. Nici Scriptura nu spune, nici Petru nu stie. Petru stie insa altceva, ca desi a marturisit si el ca crede, si desi s-a botezat, n-are nici parte, nici sort in chestiunea asta, adica n-are nici o legatura cu realitatea credintei, ceea ce inseamna ca daca s-a botezat fiind necredincios, botezul lui nu este valabil, el nu este un crestin. Chiar, ce este un crestin? Un crestin este un urmas al lui Hristos. Cand s-a dat ucenicilor numele de crestini? Si cui s-a dat numele de crestini? Ucenicilor. Vedeti legatura foarte stransa intre botez si ucenici? Sau intre ucenici si crestini? Botezul i-a facut ucenici, adica urmasi ai acelui pentru care s-au botezat, Domnul Isus;dupa care, cei din jur i-au vazut ca sunt urmasi ai lui Hristos, urmau pe acest Invatator, si i-au numit crestini, adica i-au numit crestini si au zis asa: “ Aha, crestin inseamna un om care e deosebit, care este inaintea lui Dumnezeu, in toata desavarsirea pozitiei in Hristos..” Pai de unde sa stie cei din Antiohia, paganii din jur, cum e cu pozitia..despre ce vorbim? Ei i-au numit crestini pentru un singur motiv, oamenii acestia spun ca Il urmeaza pe cineva care L-a chemat Hristos, si-atunci ei sunt hristianii, adica crestini. Atat, nimic mai mult. Sigur ca noi spunem, no, crestin, pai crestin inseamna un om nou care are viata noua. Sigur, noi putem sa dam cuvintelor diferite sensuri,dar este bine sa vedem care este sensul direct al Scripturii. Crestin inseamna, cineva care are invatatura lui Hristos si marturistete ca Il urmeaza pe Hristos. Era crestin, Simon, vrajitorul? In momentul in care el s-a botezat,evident, nefiind credincios, era crestin sau nu? Si Petru ii spune “Pocaieste-te de aceasta rautate a ta si cere Domnului. Cui  se adreseaza un necredincios? Este un singur Mijlocitor intre cine si cine? ..intre Dumnezeu si oameni,nu-i asa? Nu intre Domnul si oameni, asta nu spune Scriptura niciodata. Cand cel credincios pacatuieste, are la Dumnezeu Mijlocitor, da? Ca necredinciosul.. sau are la Tatal un Aparator? Ce diferenta colosala! Asta este poate dintre cele mai evidente dovezi ca maintuirea nu se pierde. Niciodata daca pacatuiesti ca credincios nu te mai duci la Dumnezeu in baza unui Mijlocitor, ai facut-o o data cand ai crezut si ai fost nascut din nou. Daca pacatuiesti ca si credincios te duci la Tatal iar asta nu se mai schimba, si-acolo ai un Aparator. Diferenta este clara, cel necredincios se duce la Dumnezeu printr-un Mijlocitor, cel credincios se duce la Tatal, pentru ca Domnul Isus este in acest context Aparator sau Avocat. Si cine se duce la Domnul sa Ii ceara iertare? Cine s-a pus sub autoritatea Domnului, prin botez, crestinul, crestinul responsabil. Cum e tratat Simon, vrajitorul? Ca un crestin responsabil, pentru ca altfel Petru nu i-ar fi spus “pocaieste-te de aceasta rautate in adevar daca ti se poate ierta gandul inimii tale..” adica nu sunt sigur daca poti fi iertat. Asa vorbim cu un necredincios?  Cu omul care saracul s-a botezat si el, n-a prea stiut el ce se intampla, l-au botezat asa unii, na .. ca ..si, el e un necredincios, nu are nici o legatura cu crestinismul,el de fapt n-ar fi crestin.. Asa-i spui? Sau ii spui “Prin EL vi se vesteste iertarea de toate pacatele de care n-ati fi putut fi iertati prin Legea lui Moise”..nu asa le-a spus? Oricat de mari pacate ai facut in viata ta, nu asa spune cantarea? si spune foarte bine. Si-acum cum vine Petru si spune “Stai putin sa vedem daca rautatea asta ti se poate ierta.” ? ce anume nu poate ierta Domnul? Un singur lucru nu poate ierta, apostazia. Iar Petru spune, “Nu stiu daca asta se considera apostazie,dar daca se considera, nu mai ai nici o sansa, pentru ca ai lepadat credinta”. Pai a avut-o vreodata? Da! A spus ca a crezut, a devenit crestin prin botez, si-acum paraseste crestinismul si se intoarce la practicile lui, pentru ca asta le-a spus ucenicilor, “Stii ce idee am, daca eu va dau ceva bani, imi dati si mie puterea asta, ca .. e o vrajitorie pura”. Ba inca, raspunsul pe care il da Simon, arata faptul ca mentalitatea lui, mintea lui nu functiona deloc crestineste, dupa invatatura Domnului, nu mai spun ca nu era nascut din nou, dar functiona tot vrajitoreste. Auzi cum zice: “Rugati-va voi Domnului pentru mine astfel incat nimic sa nu vina peste mine din cele ce ati vorbit.” Parca face o incantatie de magie, parca face o formulare din asta asa completa, ca daca apostolii o spun pe asta, sa vezi ca Dumnezeu nu o sa mai aduca asupra lui.. ce imaginatie bolnava a unui om care nu avea legatura cu credinta, dar care marturisise ca a crezut adevarul crestin, si care prin botez devenise crestin, iar Domnul il trateaza ca atare. Poti fi ucenic crestin fara sa ai nasterea din nou? Da. Si trist este ca e o realitate pentru multi. Acum venim poate mai aproape de acest botez crestin. Este un text care nu trateaza cu privire la botezul crestin, dar care atinge acest subiect,in Romani 6 si sigur mai este un text care vorbeste tot despre botez in Coloseni 2. Romani 6:1-4 “ Deci ce vom spune, sa ramanem in pacat ca sa prisoseasca harul? Nicidecum! Noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in el, sau  nu stiti ca toti cati am fost botezati intru Cristos Isus, am fost botezati pentru moartea Lui? Deci am fost inmormantati cu EL prin botez, pentru moarte, pentru ca dupa cum Hristos a fost inviat dintre morti in  gloria Tatalui, tot asa si noi sa umblam in innoirea vietii.” Si-acum sigur, citind acest verset si adaugand la el pe cel din Coloseni “Si voi sunteti impliniti in EL, care este Capul oricarui stapaniri si autoritati, in care ati si fost circumcisi cu o circumcizie nefacuta de mana, in dezbracarea trupului, carnii, in circumcizia lui Hristos , fiind inmormantati impreuna cu EL in botez in care ati si fost inviati impreuna cu EL, prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu,care L-a inviat dintre cei morti.” Citind repede si superficial astfel de versete, intelegi asa: va sa zica botezul am inteles ce e, in apa, intri pe un mal  in moarte si iesirea inseamna inviere;mort si inviat impreuna cu Hristos, asta-i botez. Cu tot respectul trebuie sa spun ca nu e asa. Scriptura nu vorbeste asa. Sigur ca citind superficial asa poti sa intelegi, apa botezului inseamna identificare in moartea si invierea Domnului Isus, cum poti sa te identifici in invierea Domnului Isus,daca n-ai credinta si pacatele iertate? Deci este limpede, numai cine crede poate fi botezat. Nu e deloc limpede. Pentru ca o sa vedem putin mai tarziu ca nu se boteaza credinciosii ci se boteaza pacatosii. Asta-i clar. Botezul e al pocaintei, nu al credintei. Sigur ca botezul este legat de credinta si este asta in mod obligatoriu,in toata Scriptura; dar, botezul inseamna moarte sau moarte si inviere?  Pentru ca este larg raspandita aceasta idee ca botezul inseamna identidicarea  in moartea si in invierea Domnului Isus, intri in apa, iesi din apa. Mintea noastra gaseste foarte comod asocieri, care s-o faca sa simplifice anumite subiecte care ii sunt grele,si pentru ca subiectul este greu am tendinta sa-l simplific, asa am invatat la scoala, e o boala dintr-a 5-cea,cand am invatat sa fac fractii, si simplificam,simplificam pana la extrem;acolo era bine, aici nu e bine, pentru ca in Coloseni spune altceva “Voi sunteti impliniti in EL care este Capul oricarei stapaniri si autoritati,in care ati si fost circumcisi” in cine? In care? In Domnul Isus, in care ati si fost inviati.” In cine am fost inviati? In botez sau in Hristos? Cum am fost inviati? Prin botez? Nu! Prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu. Prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, care L-a inviat dintre cei morti. Invierea nu are legatura directa cu botezul.  Si-acum o sa spuneti, cum adica nu are legatura directa? Daca mai adaugi ceva, tu vrei sa spui ceva, dar fa-o limpede. Sigur.  Nu are legatura directa in sensul ca, botezul inseamna indentificarea in moarte si atat, punct, dar  este in vederea a ceva care persoana nu poseda inca si anume terenul invierii. Botezul nu se face pentru ca cineva sa devina crestin responsabil si sa poata sa fie judecat de Dumnezeu mai rau si lovit cu mai multe lovituri. Scopul botezului nu e acesta. Scopul botezului este ca cineva care devine ucenic crestin, sa aiba si viata din Dumnezeu, si lucrul asta se poate desfasura si-ntr-un fel si-n celalalt. Intai copilul este botezat cu scopul ca mai tarziu el sa creada si sa fie mantuit, si asta este fagaduinta Domnului, tu si casa ta, sau atunci cand un mahomedan, de exemplu,  se pocaieste, el vine ca mahomedan, trece pe teren crestin, dar  are deja pacatele iertate,din punct de vedere al pozitie insa, nu. Si vom vedea lucrul acesta cum iertarea pacatelor din punct de vedere al pozitiei, nu este acelasi lucru cu iertarea pacatelor din punct de vedere al starii launtrice. Botezul nu are legatura directa cu invierea. Este in vederea acestei vieti de inviere, exact asta spune in Romani 6 “Ca noi sa umblam in inoirea vietii” ..ca noi sa umblam in inoirea vietii, am fost asezati acolo in moarte,in moartea Domnul Isus Hristos. Meritam moartea, iar prin botezul crestin acceptam acest adevar. Meritam moartea. Pozitia noastra este acolo in apa botezului, in Iordanul acesta, care este raul mortii care curge in Marea Moarta. Acolo e locul nostru si ne luam aceasta pozitie. Sigur este un lucru important, dar credinta este cea care da iertarea pacatelor, atat. Ca sa intelegem poate mai bine aceasta descriere din Romani 6 si ca sa fim feriti de a o lua ca un argument pentru un botez intr-un fel sau altul, mai trebuie sa remarcam faptul ca, aici Pavel nu vorbeste despre subiectul botezului ci doar il atinge tangential ca un argument pentru intrebarea pe care am pus-o mai devreme sau pentru intrebarea care s-ar fi putut pune si la care am facut referire putin mai inainte, la sfarsitul capitolului 5. Daca noi am pacatuit si dupa pacatul nostru a venit har si mai mare, daca unde s-a inmultit pacatul s-a inmultit si harul, atunci,am o idee, cu cat pacatuim mai mult, o sa vina un har mai mare. Asta este din nou o logica omeneasca, o asociere care nu intelege caile lui Dumnezeu,ci vede lucrurile care vin din partea lui Dumnezeu, ca fiind niste legi ale naturii; de exemplu, daca bati tobele, poate vin norii si ploua, au fost oameni care au si procedat in felul asta, si s-a constatat ca zgomotul atrage ploaia si lucrul asta se repeta la infinit, si daca faci mai mult zgomot,vine mai multa ploaie, daca iei un pix si ii dai drumul, cade, daca iei o carte si-i dai drumul, cade, daca iei orice si-i dai drumul,cade, asta inseamna ca exista o lege. Daca pacatuim si se inmulteste harul, inseamana ca regula e clara, pacatuim mai mult, harul se inmulteste mai mult.. e aberant!  Bineinteles ca e aberant, pentru ca asta nu inseamna ca se va intampla la nesfarsit, asta a fost interventia lui Dumnezeu o data, a fost omul sub responsabilitate, rezultatul n-a putut sa fie decat pacat, pentru ca omul era in Adam, iar acum in Hristos, Dumnezeu da o alta neprihanire, o alta dreptate, o alta cale si da iertarea de tot ceea ce Legea nu putea sa dea.; asta s-a intamplat o data si nu se va intampla din nou. Care este argumentul insa pe care Pavel il da in mod direct cu privire la faptul ca cei credinciosi nu pot sa mearga pe aceasta idee ”daca pacatuim harul se va inmulti” iar aceasta este o chestiune care poate sa ne aiba in vedere si pe noi, pentru ca unii spun “M-am casatorit cum nu trebuie,dar Dumnezeu mi-a dat har” si celalat spune “Fac si eu la fel” ..ce merge asa roata asta in mintea noastra.. Nu, nu asa merg lucrurile!! Deloc nu merg asa, iar Pavel are doua argumente: 1. O data, ca pozitie, crestinul i-a murit pacatului. Acesta este termenul ”a murit fata de pacat” , ca i-am murit, i-am scapat prin moarte, adica i-am murit pacatului. Nu mai are autoritate asupra noastra. Asta este pozitia  celui credincios in Hristos, este o chestiune launtrica, a credintei, asta este in versetul 2, noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in el? Asta este o chestiune de stare launtrica. Exista insa si chestiunea exterioara, a marturisirii exterioare. Am marturisit in exeterior ca am fost botezati pentru moartea Domnului Isus. Care este rezultatul celor doua,al unei marturisiri exterioare si al unei realitati launtrice? Si in fond, care este scopul acestei marturisiri exterioare? Inoirea vietii. Dar inca o data, botezul crestin nu include in semnificatia lui invierea  impreuna cu Domnul Isus Hristos, nici aici si nici in Coloseni 2.

Rezumat “Despre botez – Dragos Smarandescu – 2009-11-14”, partea întâi: Trunchiul comun

Subiectul botezului este un subiect delicat pentru ca, atunci când se vorbeste pe aceasta tema, gândurile noastre se îndreapta spre faptul ca nu toti credinciosii înteleg în acelasi fel acest subiect, si atunci, dintr-o data, ideea despre botez este ideea unei divergente (o diferenta de opinii). Însa constatam ca, în cea mai mare parte, acest lucru este fals; botezul este o convergenta de opinii între oamenii credinciosi, cel putin între fratii cu care suntem în partasie, iar aspectele de divergenta sunt numai într-o chestiune de practica, dar, din punct de vedere al întelesului lui, lucrurile sunt perfect convergente.

Prezentarea va fi structurata în 3 parti principale:

1.     Trunchiul comun: acele lucruri privitoare la botez care sunt întelese identic de credinciosi, indiferent daca ei opteaza pentru botezul pe baza marturiei sau botezul caselor.

2.     Botezul caselor. În aceasta privinta, a doua parte va trata acest subiect: daca este ceva scripturistic si cum trebuie sa fie priviti copiii de credinciosi.

3.     Sesiune de întrebari si raspunsuri (nu exista)

În perioada secolului XVII au aparut asa-numitii „anabaptisti” (ana baptizo – „a boteza din nou”), cei care au afirmat ca botezul în bisericile oficiale (catolica, în speta, pentru ca ei se aflau în acel teritoriu) nu este un botez valabil, si pentru ca botezul sa fie valabil, trebuie sa fie facut la maturitate. Dupa o perioada de timp, în care Domnul a dat lumina în privinta acestui aspect, în perioada istorica a Filadelfiei, fratii din Anglia, Germania si Franta au avut de dezbatut acest subiect. În aceasta privinta au existat doi frati importanti, cu o lumina deosebita din partea lui Dumnezeu, care au fost de pareri diferite în ce priveste practica botezului. Fratele Kelly spunea ca persoanele trebuie sa fie botezata pe baza marturiei personale, iar fratele Darby spunea ca pot fi botezate casele si ca botezul caselor este o învatatura, un concept al Scripturii. Cei doi, însa, nu au vazut aceasta divergenta de pareri ca fiind o problema, si nici fratii care au optat pentru o maniera de botez sau alta, ci au înteles ca lucrul acesta nu trebuie sub nici o forma sa desparta pe copiii lui Dumnezeu si ca trebuie sa existe îngaduinta în aceasta privinta. Lucrurile au continuat si continua asa, prin harul lui Dumnezeu, pâna astazi. Deci, daca discutam acest subiect, nu o facem pentru a spune ca cineva are dreptate sau greseste, ci doar pentru a vedea argumentele Scripturii, dupa care fiecare are libertatea sa procedeze în aceasta chestiune practica asa cum Dumnezeu îi lumineaza constiinta.

Botezul caselor nu este o chestiune atât de evidenta în Scriptura, însa este larg argumentata si prezentata, este un concept al Scripturii, si, datorita acestui motiv, necesita o prezentare mai amanuntita.

„Pocaiti-va si fiecare dintre voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre” (Fapte 2:38) La o privire superficiala asupra acestui verset, putem ajunge la concluzia ca iertarea pacatelor se capata prin pocainta si prin botez. Dar în Efeseni 2:8 se spune ca „...prin har sunteti mântuiti, prin credinta”. Se capata iertarea pacatelor prin botez? Despre care iertare pacatelor este vorba?

Subiectele principale ale trunchiului comun sunt:

1.     Câteva exemple de botez pe paginile Scripturii, si din aceste exemple vom putea întelege câteva gânduri de principiu cu privire la botez (nu este vorba de botezul crestin, ci e vorba de diferite botezuri prezentate în Scriptura), apoi vom vedea ce anume se potriveste pentru botezul crestin.

2.     Cele 3 sfere din Efeseni 4.

3.     Validitatea botezului facut în diferite situatii, împrejurari, contexte, de diferite persoane.

4.     Alte versete care fac referire la botez: o discutie cu privire la versete care sunt mai complicate (dificile).

5.     O discutie cu privire la faptul ca botezul nu este o responsabilitate a unei Biserici, nu este o responsabilitate a Adunarii, ci este o chestiune între cel care boteaza si cel botezat.

6.     Exprimarea care se foloseste la botez.

„Si Isus, dupa ce a fost botezat, a iesit îndata afara din apa...” (Matei 3:16) „Si au coborât amândoi la apa, atât Filip, cât si famenul, si l-a botezat. Iar când a iesit din apa, Duhul Domnului l-a rapit pe Filip...” (Fapte 8:39)

Din aceste exprimari rezulta limpede ca este vorba despre intrarea în apa si de iesirea din apa. Este sensul principal al cuvântului “baptizo”, care înseamna “a scufunda” (sensul acestui cuvânt mai poate fi de „a uda”, „a stropi”, dar sensul cert este cel de scufundare în apa).

Botezul lui Ioan

Acest botez al lui Ioan este sumarizat de apostolul Pavel în Fapte 19:4 astfel: „Si Pavel a spus: «Ioan, în adevar, a botezat cu un botez al pocaintei, spunând poporului sa creada în Cel care venea dupa el, adica în Isus.»” Lucrul acesta arata modul în care vedea apostolul Pavel botezul lui Ioan Botezatorul. El, sumarizând, spune ca era un botez al pocaintei, si ca era un botez pentru Cel care avea sa vina, adica pentru Cineva din viitor. Era un botez, însa, pentru o Persoana care urma sa vina.

Despre acest botez vorbeste si Domnul Isus în Luca 7:29-35: „(Si tot poporul care a auzit si vamesii au dat dreptate lui Dumnezeu, fiind botezati cu botezul lui Ioan, dar fariseii si învatatorii legii au respins pentru ei însisi hotarârea lui Dumnezeu, nefiind botezati de el.) Deci cu cine îi voi asemana pe oamenii acestei generatii si cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea unor copii stând în picioare în piata si strigând unii catre altii si spunând: «V-am cântat din fluier si n-ati jucat, v-am cântat de jale, si n-ati plâns.» Pentru ca a venit Ioan Botezatorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, si voi spuneti: «Are demon!» A venit Fiul Omului, mâncând si bând, si voi spuneti: «Iata un om mâncacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si pacatosilor!» Si întelepciunea a fost îndreptatita de toti copiii ei.” Domnul Isus împarte natiunea iudaica din vremea respectiva în doua categorii: cei care au dat dreptate lui Dumnezeu si cei care n-au dat dreptate lui Dumnezeu. Acesta este un lucru important. Unii au recunoscut ca sunt pacatosi si merita moartea. Lucrul acesta este reluat de apostolul Pavel, sub o alta forma, în Romani 3, unde el descrie foarte clar vinovatia iudeului, pentru ca a avut oracolul lui Dumnezeu, si totusi s-a comportat cu totul împotriva cuvintelor lui Dumnezeu. Cei care au primit botezul lui Ioan, s-au pocait de starea în care se gaseau, si reprezentau o categorie aparte a acestei natiuni. „Întelepciunea a fost îndreptatita de toti copiii ei” (Luca 7:35). Lucrurile spuse de Dumnezeu erau asa, iar cei care au putut sa înteleaga aceste lucruri s-au comportat ca atare.

Toti cei care au primit botezul lui Ioan erau credinciosi în sensul profund al cuvântului?

Si niste farisei au venit sa se boteze la Ioan (Matei 3:7), iar Ioan le-a spus: “Ce credeti, ca, daca primiti botezul, veti scapa de mânia viitoare?” – text parafrazat. “Dumnezeu poate din pietrele acestea sa ridice copii lui Avraam.” (versetul 9)

Dar, în momentul în care cineva primea botezul lui Ioan, potrivit cu cuvintele acestea, el se asocia cu o ramasita credincioasa care era separata de restul natiunii (în ansamblu). Natiunea nu dadea dreptate lui Dumnezeu; cei primisera botezul lui Ioan se asociau cu aceasta ramasita credincioasa.

În chestiunea botezului lui Ioan nu se vorbeste nimic despre nasterea din nou pentru ca iudeii, la vremea aceea, nu puteau sa înteleaga sau sa descrie ce înseamna acest lucru.

Despre acest botez al lui Ioan citim în ceea ce-L priveste pe Domnul Isus în felul urmator în Matei 3:13-15: “Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca sa fie botezat de el; dar Ioan Îl oprea, spunând: «Eu am nevoie sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?» Si Isus, raspunzând, i-a zis: «Lasa acum, pentru ca asa se cuvine, sa împlinim toata dreptatea».” Iar în Luca 12:50, Domnul spune: “Dar am un botez cu care Ma botez, si cât de mult astept sa se împlineasca!”

Cum a putut Domnul Isus sa se boteze cu botezul pocaintei? El, nu numai ca n-a facut pacat, nu numai ca nu s-a gasit pacat la EL, dar nu era pacat în El. Si atunci, pentru ce sa se pocaiasca? Cum sa primeasca Domnul Isus botezul lui Ioan Botezatorul?

Realitatea era ca Domnul Isus, prin acest botez, lua o pozitie alaturi de ramasita credincioasa a poporului Sau, si anume: aceea de credincios israelit în tara fagaduintei, asociat cu ramasita care dadea dreptate lui Dumnezeu. Desi El este Dumnezeu, a venit ca om în mijlocul poporului Sau, si era potrivit sa se asocieze cu aceasta ramasita („El s-a facut partas sângelui si carnii” Evrei 2:14 – text parafrazat), pentru ca a luat cauza noastra, pentru ca trebuia sa izbaveasca aceasta ramasita.

Altfel, de ce vorbeste Domnul Isus despre moartea Lui ca despre un botez (asa cum spune în Luca 12:50: „Dar am un botez cu care sa Ma botez, si cât de mult astept sa se împlineasca!”)? Ce legatura este între botez si moartea Lui? Sensul direct este acesta: o data ce S-a asociat cu ramasita credincioasa, a luat pozitia lor si consecintele starii în care se gaseau; iar consecintele starii celor care se pocaiau erau ca meritau moartea. Ei recunosteau ca meritau moartea, Domnul Isus se asociaza cu ei, si ia El moartea care li se cuvenea lor, iar acest lucru este valabil pentru noi toti cei credinciosi. Sensul însa apare clar: Domnul Isus se boteaza, si este drept sa faca lucrul acesta, nu pentru ca era vorba de pocainta, ci pentru ca El se asociaza cu aceasta ramasita credincioasa. Daca citim cu atentie în ispitirea Domnului Isus, atunci când Satana are sa-I faca câteva propuneri (trei dintre ele sunt descrise în Scriptura), în toate cele trei propuneri descrise pe paginile Scripturii apare un lucru interesant, si anume faptul ca Domnul Isus citeaza numai din Deuteronom: toate raspunsurile pe care Domnul Isus le da din Scriptura atunci când este ispitit de Satana sunt numai din cartea Deuteronom. Domnul Isus nu cita la întâmplare, nu avea o dezbatere cu Satana, nici nu avea nevoie sa faca asa ceva. El luase aceasta pozitie de israelit credincios; ispitirea are loc imediat dupa botez. Domnul Isus citeaza exact potrivit cu aceasta pozitie de israelit credincios în tara; El citeaza din acea carte care era norma pentru israelitul credincios în tara fagaduita pentru ca S-a asociat cu ramasita. Pâna la botezul Lui, El nu era asociat pe pamânt, oficial, cu ramasita credincioasa.

Botezul este o schimbare de pozitie pe pamânt

Acest lucru apare destul de limpede în câteva împrejurari din Scriptura care sunt prezentate în Noul Testament, toate în legatura cu un botez sau cu botezul. Cunoastem ca despre Noe se vorbeste în 1 Petru ceva ca o aluzie la botez, si anume: trecerea lui prin apele potopului. În ceea ce priveste trecerea marii Rosii din 1 Corinteni 10 se vorbeste ca despre un botez, iar în Fapte 2 este vorba despre îndemnul de a fi botezati pe care îl da Petru iudeilor care se pocaiau.

Ce este comun în toate acestea?

Partea comuna a acestor lucruri este schimbarea de pozitie. Noe trece de pe un pamânt peste care trebuia sa vina judecata lui Dumnezeu pe un teritoriu nou peste care judecata lui Dumnezeu deja trecuse. Asa s-a întâmplat si cu poporul Israel: ei trec din Egiptul, care este lumea si care se afla sub judecata lui Dumnezeu, pe un teritoriu nou, lasând în urma tot ce a însemnat judecata si Îngerul Nimicitor. Iar iudeii care se pocaiau se salvau (se mântuiau) din mijlocul acelui neam ticalos peste care avea sa vina judecata (Fapte 2:40). Ei treceau într-un teritoriu nou, care era crestinismul – adica recunoasterea faptului ca Domnul Isus este Mesia cel trimis, este înviat, ca nu au furat ucenicii trupul si ca nu se afla ca un impostor pedepsit de Dumnezeu si smerit cum am crezut noi: „...noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre… Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta... Dar, dupa ce Îsi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samânta de urmasi, ....lucrarea Domnului va propasi în mâinile Lui...” (Isaia 53:4,5,10) si Dumnezeu Îi va spune: «Este putin sa fii doar Rascumparatorul semintiilor lui Israel» - text parafrazat: „Domnul a zis Domnului meu: «Sezi la dreapta Mea, pâna îi voi pune pe vrajmasii Tai ca asternut al picioarelor Tale».” (Psalmul 110:1) Aceasta recunoastere a faptului ca Domnul Isus este în glorie era un lucru pe care trebuiau sa-l faca iudeii, si o faceau în momentul în care se botezau si treceau de partea lui Hristos. De remarcat este faptul ca aceste doua chestiuni sunt momentele fundamentale în care iudeii n-au recunoscut marturia data despre Domnul Isus: o data ca ei au acceptat minciuna ca El n-a înviat, ci I S-a furat trupul, si, în al doilea rând, n-au primit marturia ca El este acum Omul din glorie, si pe cel care a dat aceasta marturie l-au omorât cu pietre: pe martirul Stefan. Deci botezul este o schimbare de pozitie pe pamânt.

Un alt aspect important este ca botezul este întotdeauna spre ceva. Cuvântul „spre” este un cuvânt din limba greaca destul de dificil pentru ca n-are un corespondent direct în limbile noastre cunoscute si pentru ca poate avea mai multe sensuri în functie de context. Când spunem, de exemplu: „strânsi împreuna pentru Numele Domnului Isus” (Matei 18:20), acolo nu scrie „strânsi împreuna în Numele Domnului Isus”, pentru ca în Numele Domnului Isus facem tot ceea ce facem în tot timpul vietii noastre. Dar nu totdeauna suntem strânsi pentru Numele Domnului Isus Hristos, adica având ca singur scop Numele Lui. Acestea sunt momente speciale ale strângerii Adunarii: frângerea pâinii, strângerea pentru rugaciune si strângerea profetica. Strângerea pentru Domnul Isus Hristos este mai mult decât o strângere pentru dezbaterea unui subiect din Scriptura: acolo nu se stie cine va vorbi, care va fi subiectul, acolo, asa cum spune 1 Corinteni 14, unul are o cântare, altul o învatatura... Este alt context, este altceva: pentru Numele Domnului Isus, îndreptati spre acest Nume. Despre botez se vorbeste cu acelasi termen: „pentru”, „a boteza pentru ceva”: „«...pentru ce ati fost botezati?» Si ei au spus: «Pentru botezul lui Ioan»” (Fapte 19:3), „...toti au fost botezati pentru Moise în nor si în mare” (1 Corinteni 10:2). Botezul este exprimarea unei nazuinte, a unui lucru înca viitor: Ioan spunea - înainte de moartea Domnului Isus -: „pocaiti-va ca sa vi se ierte pacatele” – text parafrazat. Prin botezul lui Ioan nu puteau avea pacatele iertate. Erau înca în perioada aceea când sângele de taur si de tap nu putea sa ierte pacatele. Ei se botezau pentru Cel care avea sa vina, pentru ceea ce urma sa se întâmple: jertfa Domnului Isus pentru iertarea pacatelor. Ei nu o aveau înca, nu se botezau pentru ca aveau pacatele iertate, ci se botezau pentru ca urmau sa aiba pacatele iertate si credeau aceasta marturie a lui Dumnezeu cu privire la starea lor. Botezul este un botez al pocaintei.

În momentul în care Moise vesteste tara fagaduita, el se afla înca cu tot poporul în Egipt. Canaanul este o chestiune viitoare. Ei sunt botezati pentru Moise ca sa ajunga în Canaan; nu sunt botezati pentru Moise doar ca sa iasa din Egipt, sau ca sa piara în pustie, ci sunt botezati pentru Moise în vederea a ceea ce urmeaza sa vina, si anume, a Canaanului.

Deci botezul este prezentat întotdeauna ca fiind un act spre ceva ce persoana înca nu poseda.

Între botez si ucenicie exista frecvent o legatura: „...fariseii au auzit ca Isus face si boteaza mai multi ucenici decât Ioan (desi Isus nu boteza El Însusi, ci ucenicii Sai)...” (Ioan 4:1-3a) si „toti au fost botezati pentru Moise în nor si în mare...” (1 Corinteni 10:2).

Botezul din Ioan 4 este un alt tip de botez: asocierea cu Hristosul, Mesia, care era atunci pe pamânt în Israel; ei treceau de partea Lui, luau pozitie pentru El. Erau toti cei care au luat aceasta pozitie (fiind botezati cu unul dintre aceste botezuri: al lui Ioan, sau al Domnului Isus) credinciosi, nascuti din nou? Nu stim sigur acest lucru, însa stim ca unii din ucenicii Domnului Isus (fiind ucenici, este clar ca erau botezati) n-au mai mers cu El, spunând ca vorbirea Lui este prea de tot (Ioan 6:60). Iar când îi întreaba pe cei 12, Petru spune: „Doamne, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice.” (Ioan 6:68) Ucenicia nu este pusa în legatura nici cu nasterea din nou, nici cu credinta, ci cu o pozitie exterioara pe care cineva o are pe pamânt.

Cel care se boteaza devine ucenic al celui pentru care se boteaza.

Au fost botezati toti în mare pentru Moise, iar poporul acesta a ramas botezat în mare pentru Moise. Toti cei care au venit mai târziu dupa ei purtau acelasi caracter: ucenici ai lui Moise; ei o spun direct orbului pe care îl vindeca Domnul Isus: „Tu esti ucenicul Lui...” – adica urmezi învatatura Lui; „noi suntem ucenicii lui Moise.” (Ioan 9:28)

Aveau toti cei care au fost botezati, si prin botez au devenit ucenici, nasterea din nou? Este obligatoriu ca cel care se boteaza sa aiba nasterea din nou? Daca cineva care se boteaza nu are nasterea din nou, mai este valabil botezul sau sau îsi pierde valabilitatea?

Iata doua exemple:

Primul este Iuda: nu se stie daca ucenicii au fost vreodata botezati; în Scriptura citim ca ei au botezat pe altii. Iuda se afla printre ucenici, dar n-avea nasterea din nou. Daca el nu era nascut din nou, era ucenic al Domnului Isus? Ce înseamna cuvântul „ucenic”? Domnul Isus spune: „Daca doreste cineva sa fie ucenicul Meu... sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine... caci cine iubeste mai mult pe tata, mama, frati... decât pe Mine nu este vrednic de Mine...” – text parafrazat. Iata cum este un ucenic. Însa Iuda era ucenic ca pozitie, dar nu era ucenic în sensul moral al acestui cuvânt. Pozitia, responsabilitatile si privilegiile lui erau de ucenic, dar nu avea nici o legatura cu ceea ce ar fi trebuit sa fie un ucenic dupa gândul Domnului. Iuda era un ucenic al Domnului Isus, desi nu avea nasterea din nou.

Aici trebuie sa facem o diferentiere foarte clara care este foarte importanta si în alte aspecte: între pozitie si trairea potrivit acestei pozitii.

Un alt exemplu este în Fapte 8:21. Sunt cuvintele pe care le spune Petru lui Simon vrajitorul: „«Tu n-ai nici parte, nici sort în lucrul acesta, pentru ca inima ta nu este dreapta înaintea lui Dumnezeu. Pocaieste-te deci de aceasta rautate a ta si cere Domnului, daca, în adevar, ti se poate ierta gândul inimii tale; pentru ca te vad ca esti în fierea amaraciunii si în legatura nedreptatii.» Si Simon, raspunzând, a spus: «Rugati-va voi Domnului pentru mine, astfel încât nimic sa nu vina peste mine din cele ce ati vorbit».”

Simon se botezase, marturisise ca a crezut si el (Fapte 8:13). Însa nici Petru, nici Scriptura nu precizeaza ce a crezut Simon. Dar Petru stie ca, desi a marturisit ca crede, si, desi s-a botezat, n-are nici parte, nici sorti în chestiunea aceasta: adica n-are nici o legatura cu realitatea credintei, ceea ce înseamna ca daca s-a botezat fiind necredincios, botezul lui nu este valabil, iar el nu este un crestin (urmas al lui Hristos). Numele de crestini a fost dat ucenicilor. Iata deci legatura foarte strânsa între botez si ucenici, si între ucenici si crestini: botezul i-a facut ucenici (urmasi ai Aceluia pentru care s-au botezat: Domnul Isus), dupa care cei din jur i-au vazut ca ei sunt urmasi ai Domnului Isus si i-au numit crestini pentru ca ei marturiseau ca Îl urmeaza. Crestin este cineva care are marturisirea lui Hristos si marturiseste ca-L urmeaza pe Hristos.

Era, deci, Simon vrajitorul crestin în momentul în care el s-a botezat, evident, el nefiind credincios?  Si Petru îi spune: „Pocaieste-te deci de aceasta rautate a ta si cere Domnului...” (Fapte 8:22) Cui se adreseaza un necredincios? „Este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2:5) Când cel credincios pacatuieste, are la Dumnezeu un Mijlocitor, sau are la Tatal un Aparator? Este o diferenta colosala: aceasta este una dintre cele mai evidente dovezi ca mântuirea nu se pierde; niciodata, daca pacatuiesti ca si credincios, nu te mai duci la Dumnezeu în baza unui Mijlocitor: acest lucru l-ai facut o data, când ai crezut si ai fost nascut din nou. Daca pacatuiesti ca si credincios, te duci la Tatal si acolo ai un Aparator, iar acest lucru nu se schimba. Cine se duce la Domnul sa-I ceara iertare? Cine s-a pus sub autoritatea Domnului prin botez, crestinul responsabil. Simon vrajitorul este tratat ca un crestin responsabil pentru ca altfel Petru nu i-ar fi spus: „Pocaieste-te deci de aceasta rautate a ta si cere Domnului, daca, în adevar, ti se poate ierta gândul inimii tale” – Petru nu era sigur daca Simon putea fi iertat, iar acest lucru nu i l-ar fi spus daca Simon ar fi fost necredincios care n-avea legatura cu crestinismul. Dumnezeu nu poate ierta un singur lucru: apostazia. De aceea Petru nu era sigur în legatura cu iertarea lui Simon, pentru ca Simon marturisise ca a crezut, a devenit crestin prin botez, apoi paraseste crestinismul si se întoarce la practicile lui. Deci poti fi ucenic fara sa ai nasterea din nou.

„Deci ce vom spune? Sa ramânem în pacat ca sa prisoseasca harul? Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim în el? Sau nu stiti ca toti câti am fost botezati pentru Hristos Isus, am fost botezati pentru moartea Lui? Deci am fost înmormântati cu El prin botez, pentru moarte, pentru ca, dupa cum Hristos a fost înviat dintre morti prin gloria Tatalui, tot asa si noi sa umblam în înnoirea vietii.” (Romani 6:1-4) „Si voi sunteti împliniti în El, care este Capul oricarei stapâniri si autoritati, în care ati si fost circumcisi cu o circumcizie nefacuta de mâna, în dezbracarea trupului carnii, în circumcizia lui Hristos; fiind înmormântati împreuna cu El în botez, în care ati si fost înviati împreuna cu El, prin credinta în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre cei morti.” (Coloseni 2:10-13a)

Botezul înseamna moarte, sau moarte si înviere?

Textul din Coloseni „în care ati si fost circumcisi... în care ati si fost înviati” se refera la faptul ca am fost circumcisi si înviati în Domnul Isus, nu în botez.

Învierea nu are legatura directa cu botezul în sensul ca botezul înseamna identificarea numai în moarte, dar el este în vederea a ceva ce persoana nu poseda înca, si anume terenul învierii. Botezul nu se face pentru ca cineva sa devina crestin responsabil si sa poata sa fie judecat de Dumnezeu mai aspru, ci scopul botezului este ca cineva, care devine ucenic crestin, sa aiba si viata din Dumnezeu, si lucrul acesta se poate întâmpla în doua feluri: atunci când copilul este botezat, cu scopul ca mai târziu sa creada si sa fie mântuit (aceasta este si fagaduinta Domnului: „...tu si casa ta” – Fapte 16:31) sau atunci când un pagân se pocaieste, el vine ca pagân, trece pe teren crestin, dar are deja pacatele iertate; din punct de vedere al pozitiei însa, nu le are. Iertarea pacatelor din punct de vedere al pozitiei nu este acelasi lucru cu iertarea pacatelor din punct de vedere al starii launtrice. Botezul nu are legatura directa cu învierea, ci este în vederea acestei vieti de înviere („ca […] noi sa umblam în înnoirea vietii” – Romani 6:4). Am fost asezati în moartea Domnului Isus ca sa umblam în înnoirea vietii. Meritam moartea, prin botezul crestin acceptam acest adevar; pozitia noastra este în apa botezului. Dar credinta este cea care da iertarea pacatelor.

În Romani 6, Pavel nu vorbeste despre subiectul botezului, ci atinge subiectul tangential ca un argument pentru întrebarea care s-ar fi putut pune si la care a facut referire la sfârsitul capitolului 5: „dar unde pacatul a prisosit, harul a prisosit si mai mult... Deci ce vom spune? Sa ramânem în pacat ca sa prisoseasca harul?” Aici este din nou logica omeneasca, o asociere care nu întelege caile lui Dumnezeu si vede lucrurile din partea lui Dumnezeu ca fiind niste legi ale naturii. Apostolul Pavel are doua argumente cu privire la faptul ca credinciosii nu pot merge pe aceasta idee:

1.     Ca pozitie, crestinul este mort fata de pacat, adica pacatul nu mai are autoritate asupra noastra. Aceasta este pozitia celui credincios în Hristos si este o chestiune launtrica, a credintei: „Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim în el?” (Romani 6:2).

2.     Exista si o chestiune exterioara, a marturisirii exterioare: am marturisit în exterior ca am fost botezati pentru moartea Domnului Isus. Scopul marturisirii exterioare este înnoirea vietii.

Botezul crestin, însa, nu include în semnificatia lui învierea împreuna cu Domnul Isus Hristos.

Rezumat “Despre botez – Dragos Smarandescu – 2009-11-14”, partea a doua:

Botezul caselor

Ø     Botezul în apa înseamna a lua pe pamânt o anumita pozitie.

Ø     Botezul crestin aduce pe cel botezat pe terenul crestinismului.

Ø     Cel botezat devine ucenic al celui pentru care se boteaza.

Ø     Botezul este totdeauna spre ceva ce persoana nu poseda înca.

Ø     Botezul crestin reprezinta identificarea în moartea lui Hristos.

Capitolul 2

Cele 3 sfere din Efeseni 4

Terenul crestinismului -

1.     „Un singur trup, un singur Duh”

2.     „Un singur Domn, o singura credinta, un singur botez”

3.     „Un singur Dumnezeu si Tata al tuturor”

Schema dispensatiilor

Ø     Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Lui

Ø     Omenirea a luat amploare

Ø     Intervine potopul, omenirea dispare, cu o exceptie: Noe si casa lui : 8 suflete; Petru face referire la acest eveniment ca la un botez, si aplica aceasta imagine evreilor din diaspora din vremea lui

Ø     Urmeaza chemarea lui Avraam, formarea poporului Israel în Egipt

Ø     Trecerea marii Rosii (1 Corinteni 10, cartea Exod) – un lucru despre care se vorbeste ca despre un botez

Ø     În pustie începe Casa lui Dumnezeu (este numai în mijlocul unui popor rascumparat)

Ø     Trecerea Iordanului semnifica pasirea pe terenul învierii în tara Canaanului – nu se suprapune cu marea Rosie, adica nu exista o asociere directa între identificarea în moartea si învierea Domnului Isus în ce priveste botezul

Ø     Construirea Templului

Ø     Perioada de 70 de ani de robie în Babilon – n-a mai existat Casa lui Dumnezeu

Ø     Reconstruirea Ierusalimului si Templului dupa voia lui Dumnezeu

Ø     Gândul casei lui Dumnezeu este pâna în eternitate

Ø     Cortul din pustie era Casa lui Dumnezeu

Ø     Împaratia cerurilor a fost profetita de Daniel în timpul robiei babiloniene

Ø     Împaratul (Domnul Isus) vine pe pamânt, Împaratia s-a apropiat prin Persoana Împaratului, El era o dovada a Împaratiei

Ø     Împaratia cerurilor s-a suprapus peste teritoriul Casei lui Dumnezeu pâna când Domnul Isus a parasit Templul de la Ierusalim si a spus: „Vi se lasa casa pustie”, însa Casa lui Dumnezeu (Domnul Isus – Ioan 2 – „Darâmati Templul acesta...”) a continuat sa existe. Deci Domnul Isus era Casa lui Dumnezeu si Împaratul Împaratiei Cerurilor

Ø     Împaratul a fost respins, Împaratia cerurilor a devenit un amestec compus din persoane care au realitatea vietii si marturisesc credinta în Împaratul respins, dar primit în glorie în ceruri, si persoane care, desi marturisesc credinta, nu au viata din Dumnezeu (de ex. parabola cu grâul si neghina). Deci toti fac parte din Împaratie dupa ce Împaratul nu mai este. Perioada aceasta este o taina, este Împaratia cerurilor în taina, adica vremea de acum. Ambele categorii pot fi desemnate ca marturisitori: toti crestinii.

Ø     urmeaza rapirea Adunarii

Ø     Necazul cel mare

Ø     Aratarea în glorie a Domnului Isus

Ø     Împaratia de 1000 de ani (Mileniul)

Ø     Casa lui Dumnezeu

Cele 3 sfere din Efeseni 4 sunt:

1.     Pagânismul – omenirea în general, oamenii care nu au legatura cu crestinismul, nici cu Adunarea lui Dumnezeu

2.     Crestinatatea – cuprinde atât credinciosi, cât si necredinciosi (de ex. Fapte 8 – Simon vrajitorul care se afla acolo, prin botez, si era tratat ca un crestin responsabil, Matei 24 - exemplul cu robul bun si robul rau, Apocalipsa 3:18-20 – Biserica din Sardes, Domnul Isus vorbeste crestinilor care n-au viata, Biserica din Laodicea unde se aflau necredinciosi, Biserica din Tiatira este compusa din credinciosi si necredinciosi: proorocita Izabela. „Robii mei”, despre care vorbeste Domnul, sunt botezati mici, prin stropire, în sistemul catolic)

3.     În centrul crestinatatii se afla Adunarea lui Dumnezeu – Trupul Domnului Isus Hristos. În acest teritoriu se afla numai cei care au crezut în Domnul Isus Hristos si au pacatele iertate prin jertfa Lui.

Rezumând cele de mai sus:

Crestinatatea din care toti crestinii fac parte este Împaratia cerurilor în timpul prezent, este Casa lui Dumnezeu în timpul prezent. Cele doua se suprapun.

Judecata va începe de la Casa lui Dumnezeu: întâi va fi judecata crestinatatea, si apoi va fi judecata lumea.

Crestinatatea – Împaratia cerurilor în timpul prezent si Casa lui Dumnezeu în timpul prezent – este prezentata în ambele imagini ca fiind un amestec (În Împaratie – un amestec de credinciosi si necredinciosi – , în Casa lui Dumnezeu – un amestec de vase de cinste si vase de ocara).

Intrarea pe terenul crestin se face prin botezul crestin. Toti cei care sunt botezati crestini sunt crestini din Casa si din Împaratia cerurilor în timpul prezent. Iesirea din acest teritoriu se poate face într-un singur fel: prin lepadarea de credinta (apostazie).

Adunarea lui Dumnezeu este alcatuita din crestini botezati, nascuti din nou, pecetluiti cu Duhul Sfânt. Crestinii botezati sunt toti crestini, dar cei care sunt nascuti din nou si pecetluiti cu Duhul Sfânt fac parte din Adunarea lui Dumnezeu – este cercul cel mai launtric, „un singur trup”, primul cerc din Efeseni 4. În acest teritoriu se intra exclusiv prin credinta personala.

Valabilitatea botezului

Indiferent de momentul în care este facut, este valabil si introduce persoana botezata în sfera crestinismului, fie ca este nascuta din nou, fie ca nu este. Un argument în sprijinul acestei afirmatii este ca Simon vrajitorul (din Fapte 8) a fost botezat, fiind considerat crestin. Apoi versetele din Matei 24:48-51, Apocalipsa 3:3, unde se vorbeste despre venirea Domnului Isus si suprinderea celor care nu vegheaza. Aceste versete contrasteaza cu ceea ce se spune despre cei nascuti din nou, pecetluiti cu Duhul Sfânt: „Dar voi, fratilor, nu sunteti în întuneric, ca ziua sa va surprinda ca un hot, pentru ca voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai întunericului.”

Daca n-ar exista crestini responsabili, atunci din ce va fi formata crestinatatea care va fi varsata din gura Domnului? (Apocalipsa 3:14-18) Deci, în acest pasaj, Domnul vorbeste crestinilor necredinciosi. Dumnezeu îi trateaza pe acestia potrivit pozitiei pe care se afla. Cineva care este botezat cu un botez crestin, acela este un crestin responsabil, cu toate privilegiile si responsabilitatile care decurg din acest teren.

În concluzie, rebotezarea la maturitate a unui crestin este un act ce nu mai poate produce efecte si nu este potrivita cu învatatura Scripturii. Cu alte cuvinte, cel botezat se afla deja în sfera (teritoriul) crestinismului, fiind introdus aici prin botezul facut atunci când era mic, sau a fost introdus pentru prima oara prin botezul facut la maturitate (de exemplu, un musulman care s-a pocait, sau copilul unor credinciosi care n-au botezat copilul când era mic). Iesirea din acest teritoriu se face prin apostazie, dar cine a iesit astfel, nu mai poate intra înapoi. Lepadarea de credinta este definitiva. (Evrei 6) Cei care s-au întors, este cu neputinta sa fie mântuiti, pentru ca Îl dau din nou pe Hristos sa fie rastignit. Botezul este o schimbare de pozitie pe pamânt. De aceea rebotezarea nu este necesara pentru cei deja botezati mici (ei nu pot fi adusi din nou pe acelasi teren, cel al crestinismului, daca deja se afla pe el).

Împaratia nu va mai fi, ci va fi atât timp cât va fi ceva de administrat si cât timp Împaratul trebuie sa sa stapâneasca pentru ca ceva i se opune. Dar va veni o vreme când nu se va mai opune nimic gândului lui Dumnezeu si toate vor fi potrivit cu gândul Lui, iar Domnul Isus nu va mai avea peste ce sa împarateasca, pentru ca nu va mai fi cazul s-o faca, deoarece toate vor fi potrivit gândului lui Dumnezeu. Atunci Împaratia nu-si va mai avea rostul. Dar Casa lui Dumnezeu va continua sa existe: Adunarea.

Referitor la Marcu 16:16 („Cine va crede si va fi botezat va fi mântuit; si cine nu va crede va fi condamnat.”): exista mai multe sensuri ale cuvântului „mântuire”:

-         Mântuirea sufletului: „Dar noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi spre pieire, ci ai credintei, spre pastrarea sufletului.” (Evrei 10:39); „..crezând în El, desi acum nu-L vedeti, va bucurati mult, cu bucurie de nespus si glorioasa, primind, ca sfârsit al credintei voastre, mântuirea sufletelor.” (1 Petru 1:8b-10a). Aceasta mântuire, prezentata la sfârsitul drumului, include tot ceea ce înseamna salvarea pâna când vom ajunge în deplinatatea mântuirii si mântuirea (rascumpararea, înfierea) trupului: „Si nu numai atât, ci si noi însine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, si noi însine suspinam în sinea noastra, asteptând înfierea, rascumpararea trupului nostru. Pentru ca am fost mântuiti în speranta...” (Romani 8:23,24a) Mântuirea trupului este ceva viitor, este un lucru care tine de speranta credintei, ca într-o zi „...vom fi ca El, pentru ca Îl vom vedea asa cum este.” (1 Ioan 3:2) Nu avem realitatea acestei mântuiri, dar mântuirea include si mântuirea trupului, pe care înca n-o avem.

-         Mântuire de pericolele din lume: „De aceea si poate sa m ântuiasca pâna la desavârsire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, traind pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” (Evrei 7:25)

-         Mântuirea ca salvare în trupul fizic: „Dar ea va fi mântuita prin nasterea de copii...” (1 Timotei 2:15)

-         Mântuirea ca trecere pe teren crestin: „Cine va crede si va fi botezat va fi mântuit; si cine nu va crede va fi condamnat.” (Marcu 16:16) „Si cu multe alte cuvinte marturisea si îi îndemna, spunând: «Salvati-va din generatia aceasta perversa.»” (Fapte 2:40) Cei care au primit cuvântul lui Petru au fost botezati, adica au fost salvati din generatia aceea si din teritoriul acela peste care urma sa vina judecata lui Dumnezeu. Ei au fost scutiti de judecata pe care Dumnezeu a trimis-o atunci când Titus a cucerit Ierusalimul (70 d.C.), pentru ca ei au stiut: „Iar când veti vedea Ierusalimul înconjurat de ostiri, sa stiti ca pustiirea lui este aproape. Atunci cei din Iudeea sa fuga în munti si cei din mijlocul lui sa plece afara si cei din câmpuri sa nu intre în el...” (Luca 21:20-22)

Referitor la 1 Petru 3:20-22: „...în zilele lui Noe, pe când se pregatea corabia, în care putini, adica opt suflete, au fost salvati prin apa; aceasta imagine, botezul, va salveaza si acum, nu o lepadare a necuratiei carnii, ci cererea catre Dumnezeu a unei constiinte bune, prin învierea lui Isus Hristos, care, ajuns în cer, este la dreapta lui Dumnezeu, fiindu-I supusi îngeri si autoritati si puteri.”: sensul acestui pasaj este ca prin aceeasi apa lumea a fost nimicita, iar Noe a fost salvat. Prin aceeasi imagine a Domnului Isus, prin aceeasi moarte a Domnului Isus, lumea este judecata, iar cei credinciosi trec pe un alt teren. Acelasi mijloc: pentru unii înseamna salvare, pentru altii înseamna condamnare. Cel botezat nu este curatit prin botez.

Legatura dintre botez, evenimentele din vremea lui Noe si realitatea ramasitei credincioase a lui Israel, credinciosii evrei, crestinii din vremea respectiva, din diaspora, carora le scrie Petru: „Botezul nu înseamna ca ati lepadat ceva necurat în trup, ci înseamna ca cereti catre Dumnezeu o buna constiinta bazata pe doua adevaruri: 1. Învierea lui Isus Hristos; 2. Pozitia în cer la dreapta lui Dumnezeu.” – text parafrazat (1 Petru 3:20-22). De aceste doua lucruri erau vinovati evreii: 1. Au spus ca Domnul Isus a fost furat din mormânt, negând învierea Lui. 2. Atunci când Stefan le-a spus ca Isus Hristos este în ceruri, la dreapta lui Dumnezeu, ei „si-au astupat urechile si s-au napustit într-un gând asupra lui...” (Fapte 7:57). Ei „au trimis o solie dupa el, spunând: «Nu vrem ca acesta sa împarateasca peste noi».” (Luca 18:15). Solul acela trimis a fost martirul Stefan. Din acel moment, Dumnezeu a întrerupt temporar relatiile cu poporul Israel, ca natiune. În momentul în care treceau pe teren crestin, ei erau izbaviti de aceste doua lucruri, în constiinta lor, fata de Hristos, Mesia. Prin acest act cereau lui Dumnezeu o constiinta buna care sa nu mai fie apasata de lucrurile acestea care erau asupra constiintei lor. Ca o precizare, în alte traduceri se spune, eronat, ca „botezul este marturia unei constiinte bune”, deoarece un om care se pocaieste nu poate marturisi ca are o constiinta buna.

Exista o legatura între botezul în apa si botezul cu Duhul Sfânt?

Nu, cei doi termeni sunt cu totul diferiti si sunt prezentati de apostolul Pavel în 1 Corinteni 12. Toti am fost botezati cu Duhul Sfânt, ca trup al lui Hristos, o singura data, la cincizecime. Din momentul acela, toti cei care cred în Domnul Isus sunt adaugati la un trup botezat. Fiecare credincios care crede în Domnul Isus Hristos este pecetluit cu Duhul Sfânt, adica este „adapat”. Apostolul Pavel face diferenta dintre „scufundare” în apa si „adapare” din acea apa. El nu spune ca fiecare credincios care crede este botezat cu Duhul Sfânt, ci este adaugat la un trup deja botezat, iar primirea Duhului Sfânt de catre fiecare credincios este descrisa cu acest termen de „adapare” sau „ni s-a dat sa bem”.

Botezul cu foc este judecata. „El va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc: Cel a carui vânturatoare este în mâna Sa; si Îsi va curata în întregime aria si Îsi va aduna grâul în grânar, iar pleava o va arde cu foc de nestins.” (Matei 3:11-12) Botezul cu Duh Sfânt este pentru credinciosi, iar cel cu foc pentru cei necredinciosi.

Este botezul o chestiune a Adunarii?

„«Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, ca sa vezi din nou si sa fii umplut de Duh Sfânt.» Si îndata au cazut de pe ochii lui ca niste solzi si a vazut si, ridicându-se, a fost botezat; si, mâncând, s-a întarit.” (Fapte 9:17b,19a)

Botezul este o chestiune strict între cel care boteaza si cel botezat (spre exemplu Anania si Pavel: Porunca de a boteza nu i se da lui Pavel, ci lui Anania.) Deci nu este o chestiune a Adunarii, nu este nici o ceremonie.

Actul botezului apare, de asemenea, si la temnicerul din Filipi, si la Pavel, si la Lidia. El apare pe terenul (în contextul) unei case. Terenul unei case este suficient de oficial pentru ca cineva sa fie introdus pe teren crestin.

Cu privire la cuvintele Domnului Isus din Matei 28:19-20a: „Mergeti si faceti ucenici din toate natiunile, botezându-i pentru Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, învatându-i sa pazeasca toate câte v-am poruncit!”: cel mai probabil, aceasta este însarcinarea pentru ramasita credincioasa a lui Israel din timpul necazului celui mare, adica botezul Împaratiei.

În Faptele Apostolilor 2:38b si în Romani 6:3 se spune: „...fiecare dintre voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre...” si „...toti câti am fost botezati pentru Hristos Isus, am fost botezati pentru moartea Lui”. Iertarea pacatelor se capata prin credinta. Botezul nu este facut pentru iertarea pacatelor. De exemplu, Pavel crezuse înainte sa fie botezat si fusese iertat de pacate. Iertarea administrativa a pacatelor se afla pe teren crestin. Din punct de vedere administrativ, ca pozitie înaintea lui Dumnezeu, pacatele lui erau înca asupra lui ca iudeu nebotezat, si se afla pe teritoriul unde pacatele unui iudeu sunt iertate dupa ce trecea pe terenul crestin prin botez.

Concluzii:

1.     Botezul înseamna a lua pe pamânt o anumita pozitie.

2.     Este întotdeauna spre ceva ce persoana nu poseda înca.

3.     Cel botezat devine ucenic al celui pentru care se boteaza.

4.     Botezul crestin reprezinta identificarea în moartea lui Hristos.

5.     Botezul crestin nu reprezinta învierea împreuna cu Hristos.

6.     Crestinatatea este formata din credinciosi si necredinciosi, este Împaratia cerurilor si Casa lui Dumnezeu în timpul prezent.

7.     Pe terenul crestinatatii se intra prin botezul crestin si se iese numai prin apostazie.

8.     Adunarea lui Dumnezeu este alcatuita din crestini botezati, nascuti din nou, pecetluiti cu Duhul Sfânt, aici se intra numai prin credinta (imaginea din Efeseni 4).

9.     Majoritatea dintre cei care sunt crestini au fost botezati ca si copii în bisericile oficiale. Totusi, Domnul recunoaste botezul lor, îi trateaza ca fiind crestini responsabili. Însa, chiar daca recunoaste botezul lor, nu recunoaste neaparat (sau nu accepta) si sistemul care i-a botezat.

10.            Rebotezarea la maturitate este un act ce nu mai poate produce efecte.

11.            Botezul pe terenul unei case este un act public al introducerii cuiva pe terenul crestinismului.

Rezumat “Despre botez – Dragos Smarandescu – 2009-11-14”, partea a treia

Explicarea botezului copiilor în concordanta cu Scriptura

Credinciosi care s-au botezat exista în Biblie, însa nu exista dovezi clare cu privire la copii care s-au botezat.

Botezul este botezul pocaintei. Daca cineva care n-a fost botezat mic crede în Domnul Isus si este botezat, în momentul în care este botezat el deja face parte din Adunarea lui Dumnezeu. Poti sa faci parte din Adunare si sa nu fii crestin. De exemplu, Pavel, când a crezut, era un madular al trupului lui Hristos. Dar el, înca, din punct de vedere oficial, nu era trecut pe pamânt pe acest teren, si, din punct de vedere oficial, al pozitiei, nu avea pacatele iertate, dar din punct de vedere al eternitatii avea pacatele iertate. Pacatele lui au fost iertate dupa ce a fost botezat în sensul administrativ ca pozitie pe pamânt, nu ca iertare vesnica. Deci, nu exista, ca si concept, botezul credinciosilor în Scriptura, ci este botezul pacatosilor care se pocaiesc. Nici botezul copiilor nu se gaseste în Scriptura. Nicaieri nu gasim ca a fost botezat un copil.

1.     Poate fi cineva botezat pe baza faptului ca el marturiseste ca crede în Domnul Isus?

2.     Poate fi administrat botezul pe baza faptului ca cineva este nascut într-o familie de credinciosi?

1.     Da, botezul pe baza marturiei este un lucru al Scripturii. Când cineva care nu a fost botezat marturiseste credinta în Domnul Isus Hristos, el este botezat. De exemplu, famenul etiopian (Fapte 8:37-38), Saul din Tars (Fapte 9:17), si altii. Aparent, în cazul famenului, Filip leaga credinta de botez: „Si, pe când mergeau pe drum, au ajuns la o apa si famenul a spus: «Iata apa; ce ma împiedica sa fiu botezat?» (Si Filip i-a spus: «Daca crezi din toata inima, se poate.»” (Fapte 8:36-37) Însa pasajul acesta („Daca crezi din toata inima”) a fost adaugat în manuscrisele târzii; se pare ca în manuscrisul original nu exista (nu se poate afirma cu certitudine, însa majoritatea fratilor sunt de acord ca versetul respectiv nu îsi are locul în acest context).

Botezul caselor este un lucru pe care Scriptura ni-l prezinta clar, sau este o imaginatie? În aceasta privinta, unii credinciosi accepta ambele variante, iar alti credinciosi accepta numai prima varianta. Cei care accepta numai prima varianta nu-si boteaza copiii. Cei care accepta ambele variante sunt gata sa boteze un mahomedan care a devenit crestin, un copil de credinciosi care nu a fost botezat în familia lui când era mic, si sunt gata sa boteze copiii care se nasc în casele lor. Se pare ca divergentele de pareri apar în ce priveste botezul caselor. Acesta este punctul pe care ne vom focaliza în mod special.

În 1 Corinteni 1:14-17, Pavel spune: „...n-am botezat pe nici unul dintre voi, afara de Crisp si de Gaiu, pentru ca nimeni sa nu spuna ca am botezat pentru numele meu. Da, am botezat si casa lui Stefana; încolo, nu stiu daca am mai botezat pe altcineva. Pentru ca Hristos nu m-a trimis sa botez, ci sa vestesc Evanghelia...”

Botezul nu este o chestiune fundamentala, el este un act care trebuie facut o data, având valabilitate din acel moment (bineînteles, dupa ce l-am înteles în lumina Scripturii). Esentialul este trairea vietii de credinta, vestirea Evangheliei, si aducerea celor credinciosi la statura plinatatii lui Hristos (Efeseni 4:12-13)

Apostolul Pavel prezinta botezul casei lui Stefana separat de botezul lui Crisp si Gaiu. Se pare ca, în Scriptura, aceste detalii au o importanta semnificativa. De asemenea, în cazul Lidiei din Fapte 16:14-15 se spune ca „...a fost botezata ea si casa ei”. Un alt argument în sprijinul botezului caselor este temnicerul din Filipi (Fapte 16:31-34). Apostolii îi spun temnicerului: „«Crede în Domnul Isus si vei fi mântuit, tu si casa ta.» Si au vestit Cuvântul Domnului, lui si tuturor celor din casa lui. [...] si a fost botezat îndata, el si toti ai lui.”  În 1 Împarati 17:15-16 se spune ca „...a mâncat, ea si el si casa ei, multe zile.” În acest verset ni se vorbeste despre Ilie, vaduva din Sarepta si casa ei – care este o singura persoana: copilul ei. Deci, existau copii în casa temnicerului din Filipi? Nu se poate afirma cu siguranta, însa este cert ca aici se regaseste acelasi lucru ca în 1 Corinteni 1:16, si anume: botezul caselor. În Fapte 16 nu se mentioneaza fiecare membru al casei, ci se spune ca „...a fost botezata ea si casa ei” si „...el si toti ai lui”.

2.     Exista un concept al Scripturii: casa celui credincios

Au copiii celui credincios o importanta deosebita în lumina Scripturii? Est e deosebit un copil de credinciosi de un copil de necredinciosi?

În 1 Corinteni 7:14, Pavel vorbeste astfel: „Pentru ca sotul necredincios este sfintit prin sotie si sotia necredincioasa este sfintita prin fratele; pentru ca, altfel, în adevar, copiii vostri ar fi necurati, dar acum sunt sfinti.”

Care este diferenta între „sfintit” si „sfânt”? Lucrurile sunt o referire clara la ceea ce spunea proorocul Ezechel si la ceea ce s-a întâmplat pe vremea lui Neemia si lucrurile pe care le rânduise Dumnezeu pentru poporul Sau. În iudaism, daca era o casatorie între un iudeu si cineva pagân, copiii nu erau iudei, iar evreii care aveau sotii neiudaice au trebuit sa se desparta si de sotii si de copiii lor, pentru ca erau necurati (în sensul ca terenul curatiei era terenul iudaic, iar copiii aceia nu erau pe teren iudaic, adica în sensul pozitiei pe pamânt).

Acum, însa, în crestinism, Pavel spune ca lucrurile sunt complet diferite: acum, daca unul dintre soti este credincios, copilul este sfânt (aici, în sensul Scripturii, „pus deoparte”). Domnul Isus spune, în Ioan 17:19, ca „...pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Însumi, ca si ei sa fie sfintiti în adevar.” În cartea Daniel 9:24 se spune despre Domnul Isus ca este „Sfântul Sfintilor”. Atunci cum se mai poate sfinti El? El ia o pozitie, se aseaza pe acea pozitie, se pune deoparte pe acea pozitie pe care n-a mai fost înainte, si anume, pozitia de om glorificat în ceruri. Domnul Isus face lucrul acesta ca sa ne asocieze pe noi cu El. Daca n-ar ramâne rob pentru totdeauna, daca n-ar ramâne în chipul de om pe care l-a luat de bunavoie, n-ar putea sa aiba alaturi de El oameni glorificati. El se pune deoparte pentru noi pe aceasta pozitie.

Astfel, copilul celui credincios este sfânt, în sensul ca este pus deoparte sau crestin (chiar daca este copil al unui singur credincios, prin simplul fapt ca are un parinte credincios, este vazut de Dumnezeu ca crestin). Însa aceasta pozitie nu-i ofera copilului nici credinta, nici nasterea din nou.

Cum trebuie priviti copiii celor credinciosi? Ca si crestini, sau ca pagâni?

În Efeseni 6:4 se spune: „Si voi, tatilor, nu-i provocati la mânie pe copiii vostri; ci cresteti-i în disciplina si sub mustrarea Domnului.” Este clar ca aici copiii nu pot fi pe teritoriu pagân. În acest pasaj nu se vorbeste despre botez; exista conceptul despre botez al casei, dar nu scrie ca se aflau copii în ea. Exista privirea Domnului cu privire la copiii de credinciosi: El îi priveste ca si crestini. Domnul ne spune sa îi tratam ca pe niste ucenici crestini, pentru ca ei asa sunt înaintea Lui, si asa trebuie sa fie si în ochii nostri. Însa nici aici nu se mentioneaza nimic despre botez.

Apare o întrebare: Daca nu îmi botez copilul, el ce este: pagân (pentru ca n-a crezut în Domnul Isus în mod personal si nu face parte din Adunare, deci din punct de vedere oficial nu este crestin) sau crestin? Pe ce teren se afla el?

Cu ce scop ne spune Dumnezeu ca exista botezul caselor, ne spune ca pentru El copiii de credinciosi sunt crestini si ca trebuie tratati ca pe niste ucenici crestini? Raspunsul este în Proverbe 22:6: „Învata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si când va îmbatrâni, nu se va abate de la ea.” Este acelasi lucru ca la botez: spre înnoirea vietii. Pentru aceasta învatam copiii nostri calea, ca într-o zi sa creada, si sa fie mântuiti. Aceasta este nazuinta oricarui parinte crestin, indiferent daca si-a botezat sau nu copilul.

Pe ce teren se afla copilul cât timp nu este botezat?

Raspunsul se afla în Romani 11:16-22: „Iar daca cel dintâi rod este sfânt, plamadeala de asemenea; si, daca radacina este sfânta, ramurile de asemenea. Iar daca unele dintre ramuri au fost rupte si tu, fiind un maslin salbatic, ai fost altoit printre ele si ai devenit împreuna-partas al radacinii si grasimii maslinului, nu te lauda fata de ramuri; iar daca te lauzi, nu tu tii radacina, ci radacina pe tine. Vei spune deci: «Au fost rupte ramurile, ca sa fiu altoit eu.» Bine: au fost rupte prin necredinta lor, si tu stai prin credinta. Nu te îngâmfa, ci teme-te: pentru ca, daca Dumnezeu nu a crutat ramurile firesti, nu te va cruta nici pe tine. Priveste deci la bunatatea si la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au cazut si bunatate a lui Dumnezeu peste tine, daca vei starui în bunatate; altfel, si tu vei fi taiat.” Radacina maslinului este Avraam, maslinul este terenul binecuvântarii, un teren separat, aparte, din care faceau parte evreii. În acest maslin erau niste ramuri firesti (naturale, ale maslinului – adica evrei). Dar nu toate ramurile acestui maslin erau credinciosi.

De ce a ramas maslinul în continuare?

Dumnezeu a lepadat sistemul iudaic (ca sistem), dar terenul separat al binecuvântarii, în mijlocul lumii, este un teren separat de binecuvântare al lui Dumnezeu pe pamânt; acest teren a fost o continuitate si va fi pentru totdeauna.

Ce se întâmpla cu maslinul?

Maslinul ramâne în continuare terenul binecuvântarii, numai ca din acest teren al binecuvântarii sunt scosi iudeii necredinciosi (ramurile rupte prin necredinta lor). Dar nu toate ramurile sunt rupte: Pavel precizeaza acest lucru în Romani 11:1: „Spun deci: A lepadat Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum! Pentru ca si eu sunt israelit, din samânta lui Avraam, din semintia lui Beniamin.” Aceste ramuri nu sunt în context iudaic, ci în context crestin, dar continuând teritoriul separat de lume, al binecuvântarilor lui Dumnezeu, pe pamânt. Crestinii au fost altoiti în acest teritoriu prin credinta. Cei dintre natiuni, care au fost altoiti în maslin, dar n-au staruit în bunatatea lui Dumnezeu, vor fi taiati. Botezul presupune credinta: fie a celui care este botezat, si care marturiseste ca este pacatos si ca pacatos care se pocaieste se boteaza, nu ca credincios, fie a tatalui, care are aceasta credinta pentru copil. Pe temeiul acesta rânduieste Dumnezeu ca cineva sa intre pe teren crestin.

Apoi crestinatatea va fi varsata din gura Domnului, este taierea definitiva a tuturor ramurilor neiudaice. Dupa aceste lucruri, evreii, ramasita credincioasa a lui Israel, vor fi altoiti din nou în maslinul lor. Dumnezeu va relua caile sale cu privire la poporul Israel ca natiune. Atunci tot Israelul va fi mântuit (se va întâmpla în Mileniu). Natiunile nu vor mai fi realtoite niciodata acolo; ele s-au aflat în acest teritoriu al binecuvântarii doar în perioada crestina, iar la sfârsitul perioadei crestine, cel care n-a staruit în aceasta bunatate a lui Dumnezeu va fi taiat: „...te voi varsa din gura mea” (Apocalipsa 3:16). Aceasta este pozitia, acesta este teritoriul binecuvântarii pe care se afla copiii de credinciosi. Iar în acest teritoriu, din punct de vedere oficial, al pozitiei pe pamânt, se intra numai prin botez. Versetul din Romani 11 vorbeste despre un teritoriu de binecuvântare, dar si de responsabilitate. Daca un copil de credinciosi, însa, nu este botezat, aceasta nu-l exonereaza de responsabilitatile de crestin, nici nu-l priveaza de privilegiile crestine.

Dupa rapire, nici crestinii nu vor mai fi în maslin, nici Adunarea, ci maslinul va contine numai ramuri iudaice, pentru ca atunci tot Israelul va fi mântuit.

„Atunci I-au fost adusi copilasi ca sa-Si puna mâinile peste ei si sa Se roage; iar ucenicii i-au mustrat. Dar Isus a spus: «Lasati copilasii si nu-i opriti sa vina la Mine, pentru ca Împaratia cerurilor este a unora ca ei.» Si, dupa ce Si-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.” (Matei 19:13-15) În acest pasaj, Împaratia cerurilor este prezentata în sensul moral. Deci, în sens moral, Împaratia cerurilor este a celor care sunt copilasi; dar este a lor si în sens de teritoriu de binecuvântare pe pamânt, ca pozitie pe un teren binecuvântat.

Cum îl aduci pe copil înaintea lui Dumnezeu, sa primeasca binecuvântarea?

„Si, dupa ce l-a întarcat, l-a suit cu ea, luând un taur de trei ani si o efa din floarea fainii si un burduf cu vin, si l-a adus în casa Domnului, la Silo; si copilul era mic. Si au înjunghiat taurul; si a adus pe baiat la Eli.” (1 Samuel 1:24-25)

Copilul este adus înaintea lui Dumnezeu pe temeiul mortii Domnului Isus. Atunci de ce sa nu-l botezi? Pentru ca numai pe temeiul mortii Domnului Isus Hristos poate sta copilul înaintea lui Dumnezeu daca moare sub vârsta responsabilitatii. Si daca e bun pentru cer, nu e bun si pentru teritoriul binecuvântarilor pe pamânt?

„Copiii, fiind curati, au dreptul de a fi prezentati înaintea lui Dumnezeu, însa Adunarea nu poate primi carnea decât prin semnul mortii si al învierii cu Hristos. Asa ca, desi ma bucur ca baptistii îsi aduc copiii înaintea lui Dumnezeu cu o inima sincera, nu pot participa la asa ceva, fiindca ei ignora necesitatea mortii lui Hristos, singura cale, acum, când pacatul omului si slava lui Dumnezeu sunt cunoscute de a-l prezenta pe om lui Dumnezeu.” Credinta merge pe aceasta cale, însa ea nu are nici o alta modalitate de a-i prezenta pe copii pentru a fi primiti. Carnea nu poate pasi dincolo.”, spunea un frate.

Un cuvânt în ce-i priveste pe parinti, în exprimarile unui alt frate:

„Dumnezeu le-a dat copii, însa ceea ce este nascut din carne este carne, dar ei se încred în dragostea lui Dumnezeu si în harul lui Hristos care-i primeste pe copii, si, de asemenea, ei cred cuvântul care spune ca binecuvântarea se afla acolo unde Dumnezeu a instituit-o. Ei nu-si pot lasa copiii afara, în lumea lui Satan, ci îi aduc pentru a fi primiti ca sfinti în ce priveste caile si lucrarile lui Dumnezeu. Biserica nu-i poate primi decât prin moarte, însa îi primeste în numele lui Hristos, asa cum L-ar primi pe El, dupa cum El Însusi a spus, iar Numele lui Isus este chemat peste ei prin imaginea mortii Lui, si o data primiti în Congregatia lui Dumnezeu, unde se afla Duhul Sfânt, si unde totul trebuie sa fie un model pentru ei, ei sunt înapoiati parintilor în har, cu Numele Domnului Isus asupra lor, ca sa fie crescuti pentru El, nu pentru lume, în învatatura si disciplina Domnului. Prin urmare, eu îi primesc pentru ca sunt sfinti în mod relativ, fiindca Hristos Însusi îi primeste si fiindca a celor ca ei este Împaratia cerurilor. Si nu îi pot primi scriptural decât cu semnul mortii lui Hristos si al dragostei Lui.”

Botezam copiii sau nu?

Evrei 11:28-29: „Prin credinta, a tinut Pastele si stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul întâilor nascuti sa nu-i atinga. Prin credinta au trecut prin Marea Rosie ca pe pamânt uscat...” Când au trecut marea Rosie, au trecut prin credinta parintilor, împreuna cu copiii. Când au tinut Pastele, nu scrie ca fiecare dintre cei din casa a trebuit sa stropeasca cu sânge pe usiorii usii, ci tatal punea sânge pe casa respectiva, prin credinta, salvând toata casa. El nu putea vedea sângele din casa, dar Dumnezeu vedea din afara.

Faraon s-a împotrivit evreilor atunci când au vrut sa mearga cu totii (inclusiv copiii) sa se închine lui Dumnezeu în pustie. Dar Moise stie foarte clar ce sa-i raspunda: „Vom merge cu tinerii nostri si cu batrânii nostri, cu fiii nostri si cu fiicele noastre; cu turmele noastre si cu cirezile noastre...” (Exodul 10:9) Moise nu face distinctie între el, copii si tot ce are. Totul trebuie sa treaca pe terenul binecuvântarii. Nimic nu trebuie si nu mai poate sa ramâna în Egipt. Asta înseamna ca unde suntem noi vor fi si copiii nostri. Pozitia mea ca om în Adam este una singura: în moartea lui Hristos. Pozitia copilului meu, ca nascut din mine, nu este decât aceasta: în moartea lui Hristos. Pozitia bunurilor mele nu este în lume, ci acolo: în moartea lui Hristos.

Deci, daca Dumnezeu îi vede pe copii ca si crestini, acestia trebuie botezati fiind copii sau la maturitate, atunci când vor marturisi credinta?

Multi copii de credinciosi botezati mici considera ca trebuie sa se boteze din nou la maturitate, uitând de faptul ca ucenicii n-au fost botezati niciodata, si nici n-au trebuit sa se boteze. Petru spune: „...aceasta imagine, botezul, va salveaza...”. El nu se include acolo, vorbeste la persoana a doua. Ucenicii au fost asociati cu Domnul de la început. Nu exista nici o porunca pentru cineva sa se boteze. Exista numai porunca de a boteza pe cei care vor crede, sau de a boteza casele, si vedem acest lucru clar în practica Scripturii.

Parintii îsi boteaza copiii mici, pentru moartea lui Hristos si spre înnoirea vietii. Dorinta parintilor este împlinita, au viata noua. Nu mai au nevoie de nimic în plus.

Dragos Smarandescu