„Riff-uri agresive, performanta vocilor ragusite, urmate apoi de cele doua chitare principale, care pur si simplu par sa explodeze… ma simt ca in transa.” Suporterii lauda gruparea AC/DC folosind superlative similare cu acestea. Trupa celebra australiana inspira prin sound-uri de neuitat si prin concerte spectaculoase: cand un clopot mare, cand tunuri, care trag salve. Biletele pentru spectacolele lor se vand in timp record.

Fondata in anul 1973 de catre fratii Malcolm si Angus Young, formatia a devenit populara initial in “down under”, dar intr-un timp scurt au realizat 'breakthrough-uri' pe multe scene internationale. In 1977 longplayer-ul „Let There Be Rock“ a fost lansat in topurile Americane. La doar câteva luni mai târziu albumul nou-aparut „Powerage“ a fost onorat cu primul  „Disc de Aur“ (1978). Piesa legendara „Highway to Hell“ (1979) a ajuns apoi in Top Ten-urile Americane si Europene. Dupa moartea tragica lui Bon Scott (19.02.1980), formatia cu o imagine de 'Bad boys' a publicat „Back in Black“ (1980), cu care au cucerit definitiv summit-ul Rock. La scurt timp „For those about to rock” (1981) a ajuns pe locul 1 in USA. Au urmat “The Razor's Edge”, “Ballbreaker”, “Stiff Upper Lip”, “Black Ice” si anul acesta “AC/DC: Iron Man 2”, care au fost la fel incoronate de succes uriasa.

In total circa 200 de milioane de discuri si CD-uri au fost vandute. Multe VIP-uri cum ar fi autorul de romane Science Fiction Stephen King – sint fani entuziasti. AC/DC adreseaza elemente cum ar fi energie, foc, fulgere si tunete, femei fermecatoare, alcool, iad si condamnare vesnica. Performanta gruparii reflecta autentic filozofia de viata a unora dintre membrii ei: “sunt pe autostrada înspre iad, nu ma retine”, dar mai întâi vreau sa ma distrez. Se pune întrebarea daca starurile si fanii sunt constienti de aplicarea practica a acestei declaratii. Chiar de consecintele fatale ale acestei “cai largi”, care duce la pierzare, Dumnezeu ne-a avertizat în mod explicit în Biblie. În schimb El apeleaza la toti oamenii: “Caci Eu nu doresc moartea celui pacatos, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceti-va dar la Dumnezeu si vei rai.” (Ez 18:32). Aici puteti citii marturiile unor fani vechi ai AC/DC, care de la „highway to hell“ au ajuns la „narrow way to life“.

„Primul meu CD al AC/DC a fost Let there be Rock“ - marturiseste Peter din Oberpfalz de Germania. Peter avea pe atunci numai 13 ani, iar AC/DC avea sa fie formatia lui preferata pentru urmatorii 10 ani. „La unele concerte chiar purtam pantaloni scurti si cravata. Chiar si mersul saltaret al lui Angus devenise parte din felul meu de a fi. Chiar daca textele pieselor sunt brutale si vulgare, totusi asta nu m-a oprit sa nu ascult ritmurile muzicii lor la volum maxim. Imi ziceam: nu prea inteleg textele cantecelor, insa si asa nu ma intereseaza, tot ce vreau e sa ascult muzica lor, ritmurile impregnante de chitara a lui Malcolm si Angus. In anul 2001 ma aflam la un concert al lor in München - o experienta de neuitat. Drumul spre concert impreuna cu ceilalti fani m-a fascinat, iar programul dinaintea aparitiei pe scena a formatiei a durat ceva vreme pana cand in sfarsit Brian, Angus & Co au aparut pe scena. Show-ul live pe care l-au creat a fost spectaculos. Cred ca pasiunea mea pentru aceasta muzica era un fel de a iesi din mine insumi, de a ma exterioriza, de a-mi manifesta sentimentele si trairile mele catre exterior.“

Totusi Peter nu si-a pierdut treptat pasiunea pentru hardrock, ci el vorbeste despre un nou inceput in 2003: „prin citirea Bibliei am inceput sa inteleg ca nu puteam sa indeplinesc cerintele stricte ale lui Dumnezeu. Mi-am predat viata lui Dumnezeu si am observat cum treptat viata mea se schimba. Caci nici un om nu e prea batran ca sa se intoarca la Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa daruiasca fiecaruia un nou inceput si o noua viata in Iisus Cristos. Intrebarea esentiala este: ce se va intampla cu tine dupa moarte? Foloseste acum timpul de a te intoarce la Dumnezeu, inainte de a muri (se poate intampla mai repede decat crezi) sau inainte ca Iisus sa vin din nou pe pamant asa cum este scris in Biblie. Nu are nimic de a face cu „a fi cool“ sau „a fi uncool“. Pentru discurile AC/DC exista doar un singur loc: gunoi. Imi pare rau ca trebuie sa iti spun asta, insa te inteleg, pentru ca si eu ca fan nu am putut sa inteleg acest lucru. Insa ca sa fiu clar: inca mai am o pasiune pentru hardrock si cateodata imi iau chitara si cant din ritmurile „Highway to hell“, insa toate aceste piese sunt imprimate de un duh de batjocura la adresa lui Dumnezeu. Iadul este descris ca un loc nu chiar asa de inspaimantator, Dumnezeu este batjocorit in cel mai rau caz, iar Sexul liber cu mai multi parteneri este glorificat si vazut ca fiind ceva bun. Si astea sunt numai cateva exemple. Daca te uiti atent la texte iti dai seama ca nu este doar un text. Cuvintele si gandurile din spatele acestor texte sunt mai mult decat simple cuvinte. Exista doar iad si rai, iar intre ele nu exista nici un purgatoriu unde sa ai posibilitatea sa ajungi din iad in rai. Lasa-te avertizat de moartea tragica a lui Bon, la scurt timp dupa ce a compus „Highway to hell“. Este vorba serios de puteri satanice si de hotararea ta de a le lasa sa intre in viata ta. Hotaraste-te sa treci de partea luminii.“

Christa se descrie pe sine insusi astfel: “ca si adolescenta eram fara speranta, rebela si nu aveam nici un sens in viata. Am inceput sa fumez marijuana si eram complet imbracata in negru. Membrii formatiei AC/DC erau idolii mei. Ceea ce ma atragea la ei erau muzica si ritmurile lor si bineinteles super chipesul Bon Scott cu vocea lui unica. Cel mai important era ca muzica sa fie cat mai tare posibil. Aceasta muzica ma conducea intr-o stare de extaz in care puteam sa dansez, sa ies din mine si sa ma exteriorizez cum nu as fi putut sa o fac in mod normal. Partea negativa era ca aveam tot mai multe depresii, agresiuni si frustari. Show-ul de pe scena era alt element care ma entuziasma. Bineinteles ca am fost la primul concert al lor in Elvetia. Au cantat “Hell's Bell” - in seara aceea chiar am avut impresia ca s-a dezlantuit iadul pe pamant. In acel timp nu imi mergea prea bine, insa textele cantecelor ma tineau prizoniera. Din cauza textelor aveam tot mai multe ganduri de moarte. Tot ce imi mai doream era sa mor.“

Insa si Christa a reusit sa iasa din aceste ganduri de moarte si din starea in care se afla atunci. Un vechi coleg de scoala a invitat-o pe Christa la o ora de studiu biblic. Acolo, un cuplu i-a povestit cum ei l-au gasit pe Dumnezeu. „Mi-au povestit cum se poate avea o relatie personala cu Dumnezeu si anume daca Il iau pe Iisus ca Mantuitor personal in inima mea. Atunci mi-am zis: “Si eu am nevoie de acest Iisus”. In aceeasi seara am ingenuncheat acasa si i-am predat viata mea lui Iisus. Pe atunci aveam 18 ani. De atunci Dumnezeu mi-a schimbat viata si El inca mi-o schimba si acum. Dumnezeu m-a adus de la intuneric la lumina. M-a eliberat de puterea intunericului, mi-a dat nadejde in inima si mi-a dat un sens si un tel vietii mele. Astazi nu trebuie sa mai aud muzica rock pentru a ma simti bine, ci pot sa ascult muzica, sa ma bucur de ea si sa il laud pe Dumnezeu.“

Totusi AC/DC au inca un rol destul de important in viata Christei: „acum folosesc cuvintele piesei Highway to hell pentru a vorbi cu prietenii mei de la studiu. AC/DC spun adevarul - le spun eu, fiecare om de pe acest pamant este in dum spre iad. Singura salvare este sa te hotarasti sa faci o intoarcere de 180 de grade si sa mergi pe drumul cu sens unic si sa-L accepti pe Iisus Cristos ca Mantuitor si Salvator. Exista doar un drum care merge la viata: Iisus!“

Email autori:

This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it

This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it