Amos

Profetul Amos este unul dintre profetii care trateaza starea morala a poporului. El vorbeste in special despre Israel, dupa cum am vazut in cartile istorice, prezentând in special poporul ca atare, in timp ce Iuda este privit doar ca un apanaj al casei lui David, desi, fara-ndoiala, nici in Iuda nu a incetat sa existe o ramasita a poporului.

Profetia lui amos nu se intinde pe o perioada atât de mare ca aceea a lui Osea si se exprima intr-un stil mai putin emotional decât aceasta din urma. Pacatul nu este urmarit de focul mistuitor al geloziei si de razbunarea morala care caracterizeaza limbajul arzator si fragmentat al profetului Osea. Totusi, fara-ndoiala, nimic nu este mai hotarât impotriva raului decât cuvântul lui Amos, desi este un cuvânt atât de simplu. S-ar putea spune ca el le vorbeste mai de sus. In Osea vedem nelinistea produsa de Duhul lui Dumnezeu la un om care nu putea suferi raul la poporul pe care-l iubea ca fiind poporul lui Dumnezeu, in timp ce in Amos vedem mai mult calmul judecatii lui Dumnezeu Insusi si avem mai putine detalii asupra pacatului. Ne sunt semnalate anumite nelegiuiri deosebit de mari, cu un caracter special, si este anuntata judecata cea mai completa si mai absoluta.

Ioel

Sensul cartii Ioel este destul de clar, desi unele pasaje pot fi destul de obscure. Duhul lui Dumnezeu se foloseste de ocazia unei foamete fara seaman, cauzata de o invazie de nenumarate armate de insecte pentru a trezi atentia poporului fata de ziua lui Yahve, acea zi mare si grozava, care trebuie sa vina si in care puterea se va manifesta in judecata sau Cel care aratase indelunga rabdare urma sa intervina pentru a revendica gloria cuvenita Numelui Sau, glorie care fusese stirbita in urma pacatului poporului sau, si pentru a se razbuna pe tot ce se ridica impotriva Lui. Ceea ce ni se prezinta ca fiind nuiaua lui Yahve este armata care vine din nord, Asirianul – acela pe care-l gasim atat de des in profeti, dar, la sfarsit, Dumnezeu Insusi, dupa ce va fi pedepsit pe poporul sau prin intermediul acestui vrajmas, intervine pentru nimicirea lui si pentru ca sa judece toate natiunile stranse in jurul Ierusalimului.

Cercetand profetia, cititorul poate remarca faptul ca ea distinge intre foametea care anunta ziua lui Yahve si acea zi in sine. Pentru aceasta este suficient sa comparam cap. 1.15 si 2.1, 11. Starea de foamete si pustiire, interpretata de Duhul profetiei, cheama poporul sa se prezinte inaintea lui Yahve, pentru ca urma sa vina ziua lui Yahve.